Poezie
robotul dirijor
1 min lectură·
Mediu
Aș inventa poetic un robot dirijor
să dirijeze orice simfonie
să țină ritmul, pauzele, nuanțele,
robot fără chip, fără respirație omenească,
fără papion-
Orchestra ar fi mai fericită să nu-i urmărească
privirea, gesturile false, dirijorale,
temporar bătrânii nu vor dormi în sală
vor clipi des...
La alarmă robotul cu bagheta în mână
ar da primul... semnalul ca pe vremea războiului
din Golf, când Zubin Mehta a dirijat în continuare, prin '90
(eu eram turista cu masca de gaze în Israel)
Lumea și-a pus măștile contra gazului otrăvitor!
Aș inventa un robot să nu ne manipuleze destinele
în ierarhia politică.
Cineva din guvern trebuie să simtă când să se retragă
din orchestră!
Toți instrumentiștii sunt soliști!
041.909
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- bianca marcovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
bianca marcovici. “robotul dirijor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-marcovici/poezie/14170890/robotul-dirijorComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCcred că ai fi putut continua în aceeași notă ca ceea din prima parte a poemului, cumva îmbrăcând în văl manifestul din a doua parte. Oricum se-nțelegea că noi suntem orchestra, și soliștii și publicul, coparticipanți la spectacolul vieții... Nu-i rău poemul, puțin dezechilibrat... da se mai poate finisa...
0
DVDistincție acordată
Am citit de două ori poemul. Este destul de bine elaborat. Ideea mi-a plăcut de la început. Un robot să dirijeze și altfel lumea. Mi-a plăcut antiteza, atunci când e pomenit un fapt real, de pe timpul războiului din Golf, chiar cu masca de gaz purtată în Israel de către eul liric, precum și cu geniul dublat de-un mare curaj ale dirijorului Zubin Mehta.
Eu acord steluță acestui poem.
Eu acord steluță acestui poem.
0
BMScene precum în filme, trec de la una la alta foarte ușor! Am purtat masca de gaze cu adevărat ca turistă. Masca mi-a fost prea mică. Era a nepoatei mele expediată în România din cauza pericolul nebănuit al gazuzului1 Prima rachetă a căzut în apropiere de Haifa! Cumnatul meu mi-a tras o palmă să pun masca pe față chiar dacă mi-e mică! Nu puteam respira...Nu mă gândesc la manifest sau altceva...Panica războiului e peste tot! Acum înțelegeți și voi, românii!
0
undeva s-a trecut (s-a intrat) într-o altă nuanță a ideii, m-a desprins de o vizionare, fără vreo avertizare
am continuat în nota propusă
începe cu drag de poem și la final ajunge un manifest
cred că-mi trebuie un piculeț de timp să mă obișnuiesc cu gustul