nu orice obiect de artă întruchipează o femeie

“să o ții de gât…”
te superi dacă îți mărturisesc că am râs cu poftă?
chiar aveam nevoie să râd
mulțumesc

cu respect, chiar nu aș vrea să privești comentariul ca fiind ofensator. mă bazez pe spiritul de glumă pe care ți-l bănuiesc

dar ce putem spune de sculptura? sunt atatea exemple in care barbatul e miza. deci cred ca titlul e gresit.

nu e totuna cu să o strângi de gât, deși, în cazul de față poate fi și așa. din păcate, nu pot să adaug și foto, cred că din lipsă de nivel sau... nu știu, oricum, textul este legat de o pictură interesantă.
vă mulțumesc pentru lectură.

daca as fi editor ti-as retrage dreptul de a da stelute sau macar un avertisment serios. tocmai i-am facut o observatie foarte pertinenta autoarei si tu n-ai tinut cont de ea, parca vrei sa imi dai peste nas. ca sa nu mai spun ca ai mai facut asta.

Te rog să ne luminezi.
Cum este corect:
Să o ții sau s-o ți?
Norocul meu că nu ești editor...
Nu mor caii când latră câinii!

nu orice opera de arta este sau reprezinta o femeie. e o generalizare falsa. deci o poezie cu titlu fals. daca stii modurile silogistice, poezia are o premisa gresita. altfel cu textul n-am nimic. am ceva cu stelutarii care fac abuz.

Ottilia, nu am nimic cu textul, ci cu titlul. poate totusi vrei sa-l revizuiesti.

deja mi-am cerut scuze, dacă e nevoie îmi mai cer o dată

am înțeles perfect ce ai dorit să spui, dar am prostul obicei să recit ce citesc și mi-a venit în cap o imagine:
- eu, în fața auditoriului, recitând și o doamnă în primul rând (snoabă la prima vedere) care, la versul acela, a tresărit și a făcut niște ochi mari.
(mai mult, fiind deja în starea de amuzament, am văzut și o clasă de liceu… ăia șușoteau, râzând pe sub mustăți- ei nu vedeau sugrumarea)

cu permisiunea ta, uneori o imagine spune cât o mie de cuvinte, dintre cele o mie, avem de unde alege

Te rog, nu te supăra!

doar că textul de față a fost inspirat după o pictură care elogiază femeia. de aceea titlul acesta. este strict la opera unui pictor. nu pot adăuga imaginea. dar, așa este, fără imagine, pare o restrângere de arie vizuală...
te-am înțeles și găsesc pertinentă părerea ta, Leo, foarte mulțumesc. mă voi gândi la un titlu generic.

acum, cât despre steluțe, știm fiecare, ca oameni maturi ce suntem, că sunt simțiri ale cititorilor. steluțele sunt un soi de păreri. avizate sau mai puțin... mi-ar plăcea să respectăm ceea ce ni se dă, fără să avem impresia că merităm mai mult decât ceilalți. și nu o spun din și pentru toleranță, ci doar pentru că lumea de azi este foarte tristă, iar o mică bucurie de a empatiza și a acorda o stea virtuală poate fi un moment de bucurie personală. eu mă bucur pentru voi toți, dragi poeți, e adevărat, pentru unii mai mult, pentru alții din inimă, dar, faptul că scrieți și vă umpleți timpul cu literatură este o izbândă a vieții!

cu respect!

nu nivelul este problema cu adăugarea imaginilor

eu pot doar de pe versiunea veche
trebuie avut în vedere dimensiunea fișierului
și, azi (ca exemplu) am încercat de pe conexiunea operatorului de telefonie și nu a mers, dar dacă am trecut pe conexiune wi-fi am reușit

mai multe detalii tehnice îți pot oferii colegii de site care atașează textelor imagini

Cum zicea Viorel tocmai ,,clasa de liceu" cu gândirea femeii mature... Este o ,,vorbă" :
,,Cu mintea mea de acum..." Eu zic că tocmai aici este pasiunea lecturii!
Despre titlu pot să zic doar atât:
-Nu se discută! Este alegerea autorului.
Eu cred că este singurul lucru care nu ar trebui criticat.

până la urmă, un text trebuie să se susțină singur, așa încât, da, mă voi gândi la un alt titlu, momentan, fără să supăr, voi lăsa așa.
mulțumesc încă o dată.

un copil este în noi toți și îți înțeleg perfect bucuria. și eu ma bucur uneori ca textele mele sunt apreciate, deși nu pentru jucarii scriu eu. dar daca am puterea de a acorda stelute, o folosesc acolo unde totul este pe gustul meu. si eu ma bucur ca în loc sa stea la crasma sau la coafor, unii scriu. eu nu ma feresc sa spun ce ma deranjeaza, fie ca e vorba de autor sau excesul de zel al cuiva.

în ce priveste poza, ai in dreapta textului o caseta unde poti introduce poza.

Eu cred că titul este bun.

mulțumesc, Leo, încă o dată. să știi că îmi place colaborarea.
numai bine!

ai înțeles ceea ce am vrut să spun, nu de bucuria unei steluțe era vorba.
încă mulțumesc!

evident că nu trebuie luat ad litteram

ba mai mult, cred că provoacă la interpretare într-un sens poetic/filozofic

cred că “să o prinzi de umeri”, “să ții de umeri”, “să o atingi pe umăr”, etc. ar fi mai potrivit

alegerea îți aparține și o respect. cred că aș fi un prefăcut dacă nu aș spune ce am de spus

***

despre steluță (mă bag și eu): observ că Emilian a acordat steluța la câteva secunde după comentariul lui Leo. ba mai mult, a și explicat despre expresia la care am făcut referire. evident, nu a oferit steluța în ciuda lui Leo.
cine, ce steluțe, cum, când… de acord cu părerea Ottiliei

să fii convins că apreciez numai părerile sincere, așa încât spune ce ai de spus. atâta vreme cât tonul discuției/ impresiei/ opiniei/ criticii se află în parametrii respectului reciproc, totul este binevenit pentru mine, nu vorbesc în numele altora. dar, vreau să accentuez faptul că eu niciodată nu am fost și nu voi fi inițiatoarea unei dispute aiuristice cum mi s-a cam servit în ultima vreme.
mulțumesc.

Cum poți să iubești un text? Doar platonic dincolo de imaginea poetică? Cu poezie faci dragoste! Asta este poezia, cred eu, restul sunt obsesii literare!
Sunt sigur că această compunere este deosebită!
Amintesc:
Nu sunt steluțar!

pictura aparține maestrului Alexandru Darida.

titlul (folosind “nu”) pare o ironie la adresa tabloului

Ăsta te inspiră? Serios?

ca titlu al poemului
“în artă- femeia”

și lucrarea (nu știu cum se numește):
“făptura”

ce naiba, atâta viziune ai?

Tego, ba da, acum titlul este și mai relevant!

dacă tot am râs, mulțumesc și ție:)

chiar nu vedeam vreun mop, nu după poemul scris
poate, dacă nu era poemul, nu vedeam nici “făptura”
fac un exercițiu de detașare și… îmi dă “simpla grație” (poate ceva cu simplisima)

să simțim. vederea este mai largă, mai îngustă. unii pot vedea ceva ilar în ceea ce alții văd ceva serios. suntem atât de diferiți încât poate că asta face tot farmecul acestei lumi. să ne bucurăm! așa cum și eu când treceți pe aici.
mulțumiri!

am vizitat o micuță galerie de artă unde era prezent autorul și doamna lui

mă uit eu la lucrări și privind la una zic: asta e ochiul.

la care doamna: ți-am zis eu!

mă uit către autor și întreb: cum ați numit-o?
el: nu i-am dat nume…

pricep.
dom'le, pictura poartă numele: CULORILE IUBIRII

Of! Hilaritatea nu este dată de textul pe care îl apreciez cu noșalanța citititorului care nu considereră femeia un mop...
Oricum compunerea a dus la o polemică filosofică, zic eu.
:)
Felicitări poetei indiferent dacă muzul sau muza este mopul din pensula lui Picaso, sau nu...
Superb!

poezia într-un fel al meu (uneori mi-e greu să pun în imagini cognoscibile ce stări sau revelații îmi produc unele poezii), n-am să adaug și o altă interpretare celor deja exprimate de alți poeți. Am să spun doar ce com. am primit eu acu niște ani la o poezie de-a mea: „aș dori să citesc o poezie de-a ta în care caloriferele să nu zboare!” :) Menționez că n-am scris niciodată o poezie despre calorifere, nici nu am făcut vreo referire la calorifere! Cam asta e cu percepția poeților asupra poeziilor altora, îi drept și că poezia mea îi cam zărghită, răsucită - da și percepțiile altora pot îmbrăca infinite forme, pentru că poemele odată plecate de la tine capătă o viață nouă, și straie noi și forme noi, poate rămâne doar un miez în adâncuri care să se asamene cu ceea ce-ai decupat tu din sufletul tău când ai dăruit-o lumii... Mopul cela buclucaș îmi aduse aminte de caloriferele inexistente din poezia mea. :) Eu îi explicai poetului că zboară caloriferele pentru că-s căluți de mare! Îl lămurii mintenaș! :) Scuză divagația da savurai avalanșa de comuri!

mulțumesc, dragă Maria!