Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

transparent

1 min lectură·
Mediu
nu scap de senzația de dizolvare
mă tem de ploaie
ca un cub de zahăr aruncat în cafea
dimineața când luna încă nu face ochi
și zgomotul streșinilor lovite monoton
pare cel al linguriței învârtite mecanic
tună singurătatea îmi taie ferestrele către tine
chirurgical plămănii dimineții scuipă sânge
cu aura mea de sticlă nicio picătură nu mă atinge
știu că între noi este pădurea asta transparentă
injectând pământul violent brațul lui mutilat
se va învineți
în gândul la tine e adăpostul cel mai bun
parcă mi se dizolvă memoria
în acest cub de zahăr viața
durează atât de puțin încât
merită să o sorbim în reprize mici
la o șuetă cu iubirea
081566
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
112
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “transparent.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14170804/transparent

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
că mi-a plăcut aroma
și voi reciti

acum gata pauza…

dar trebuie să-l gust pe îndelete, nu pe grabă

spor!
0
@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
Mă tem de ploaie deși îmi dă fiorul renașterii... Mă tem de zahăr deorece prin dizolvarea lui în ceai îmi va aduce scuiparea plămânilor în cafeaua de dimineață....
0
@stanica-ilie-viorelSV
Distincție acordată
Stanica Ilie Viorel
mi-a fost!
fără semne de punctuație, descifrarea…
simțeam că e acolo, dar nu vedeam

până la urmă am luat-o metodic și am pus eu punctuația

stai să vezi că nu reușeam să îmi dau seama ce bate monoton în streașini

eram cu ochii pe cubul de zahăr și nu vedeam altceva

mă întreb (de multe ori) dacă autorul spune ceva despre sine sau e ficțiune (de exemplu, textul pe care l-am postat azi, e scris pe loc, după o discuție la telefon cu o persoană pe care nu o cunosc, dar - și eu port discuții tehnice, eram la job- ceva m-a făcut să văd peisajul respectiv- bine, ieri am trimis băieții să adune soc și cel mare îmi spune, în timp ce pregăteam o porție:- să-mi dai din plasă câteva flori de soc și de tei să le fac poză. mă uit în plasă:- aici am doar soc și flori de salcâm. vezi în cealaltă plasă, poate acolo e tei. și adaug :- super că ați găsit și tei. deșartă el plasa- sic și salcâm. unde e teiul? întreb… îmi arată cu fală o floare de saclâm… îi explic, râdem… mi-a plăcut o replică: și când te gândești că m-am și înțepat, teiul meu avea ghimpi)

deci:)

acu’ revin

și vedeam starea de spirit a autoarei și mă întrebam “de ce?”, d’astea

apoi trec la imaginea de ansamblu

pun virgule, puncte etc.

dacă ai citit ce am scris până aici e “pedeapsa” pentru lipsa punctuației:)

am înțeles că e un stil asumat, dar uneori e greu

cam atât.

mi-a plăcut
0
@emilian-licanEL
Emilian Lican
Stănică, comentariul tău este mai lung și mai binrvenit decât poezia autoarei...
Oricum vă apreviez și pe autoare și bineînțeles pe tine!
Superb!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
stele verzi văd...
după cum spune Emilian, deduc faptul că trebuie să scriem comentarii pe aici, tot un fel de poezie...
Tego a deschis bine ochii și inima, așa că nu am cuvinte!

mulțumiri vouă, pe măsura faptelor/ interpretărilor!
0
@emilian-licanEL
Emilian Lican
Te citesc pentru că:
-Scri și ești un suflet minunat!
0
@leonard-ancutaLA
Distincție acordată
Leonard Ancuta
ca tot am puterea asta, deși e cu zahar, cafeaua este amaruie, plus ca in final surprinde nitel. imi place si debutul cu frica de ploaie si dizolvarea, per ansamblu un text foarte bun care isi merita locul.
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
foarte onorată. doar atât spun, că nu-mi place vorbăria.
0