Poezie
legănarea albă a pietrei
1 min lectură·
Mediu
După aceea,
le-am spus gândurilor,
plecaţi,
duceţi-vă
de pe fruntea mea,
pe spatele zborului
de pasăre!
şi ideilor le-am spus,
plecaţi şi voi
din mintea mea
undeva,
în drumul cerbilor,
pe coclauri,
rupându-vă
în secunde!
doar visurilor le-am spus,
voi staţi şi şoptiţi-mă
mie,
până
mă voi putea întoarce
în propria amintire,
până mă voi putea
înconjura
cu braţele minţii!
abia atunci
mă voi încredinţa
umbrei mele,
şi îmi voi lăsa
sufletul liber
să aţipească puţin
în legănarea albă
a pietrei
091.881
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “legănarea albă a pietrei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14170883/leganarea-alba-a-pietreiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
UFVă mulțumesc de apreciere, este o onoare !
0
ELDistincție acordată
În urma gândurilor sale poetul a avut niște idei pe care le-a rupt de ele însele transformându-le în secunde-Renăscând muza din visurile sale pentru a ne încânta pe noi cititorii cu umbra trecerii spre nemurirea creației...
Cu bucuria lecturii!
Cu bucuria lecturii!
0
SVDistincție acordată
nu știu ce aș alunga mai întâi, gândurile, ideile…
superb poem
ce final!
când văd cum poate privi omul, mereu și mereu, mă întreb:- mai o fi loc?
poate că sunt eu nou născut
superb poem
ce final!
când văd cum poate privi omul, mereu și mereu, mă întreb:- mai o fi loc?
poate că sunt eu nou născut
0
ELPentru noua eră a inteligenței artificiale toți suntem noi născuți... :)
Eu cred că acest text este rodul unei minți omenești!
Eu cred că acest text este rodul unei minți omenești!
0
SVam citit ceva despre texte scrise cu ajutorul programelor doar pe aici, pe agonia
nu m-am documentat
cine face așa ceva, are vreo obsesie, dar măcar e una pozitivă
acu’ mă gândesc că, măcar, insul care postează așa ceva are gusturi sau nu, că și din ce rezultă trebuie ales ceva
cum am acceptat arta cinematografică, cu ale sale trucaje, mai nou sculptura, pictura, muzica, cu ajutorul tehnicii, era de așteptat ca și literatura să cunoască o asemenea provocare
nici nu-mi bat capul
nu am orgolii în domeniu (puține am, în general… tot vreau să mă fac și eu băiat mare)
scuze autorului pentru discuția off
nu m-am documentat
cine face așa ceva, are vreo obsesie, dar măcar e una pozitivă
acu’ mă gândesc că, măcar, insul care postează așa ceva are gusturi sau nu, că și din ce rezultă trebuie ales ceva
cum am acceptat arta cinematografică, cu ale sale trucaje, mai nou sculptura, pictura, muzica, cu ajutorul tehnicii, era de așteptat ca și literatura să cunoască o asemenea provocare
nici nu-mi bat capul
nu am orgolii în domeniu (puține am, în general… tot vreau să mă fac și eu băiat mare)
scuze autorului pentru discuția off
0
ELCred că ai dreptate deoarece într-o bună zi și,,A.I." își va monitoriza ,,cipul"... :)
Off topic pe acest subiect.
Off topic pe acest subiect.
0
UFMulțumesc fiecăruia dintre dv. pentru recenziile minunate! Cu deosebit respect !
0
ȘUn poem foarte bun, cu iz stănescian (zborul, pasărea, piatra). Mă bucur să vă descopăr aici, pe Agonia! Metempsihoză, transcendență, teme profunde. Cred că pronumele personale mea, mele, puteau fi eliminate, dar asta rămâne la latitudinea autorului. Iar la final, sufletul dacă este "liber", nu are nevoie să fie lăsat. Tocmai de aceea, "liber" poate fi scos. Iar ordinea acțiunii ar fi alta. Îmi voi lăsa sufletul / să ațipească puțin / în legănarea albă a pietrei / apoi mă voi încredința / umbrei. În orice caz, mi-a plăcut acest poem și vă felicit!
0
aș scoate ” rupându-vă
în secunde!” sună mult m bine cum se termină strofa ” pe coclauri” deschide spațiul ...
Ultima strofă e de impact,
Stea :)
iar eu ”îmi voi lăsa
sufletul liber
să aţipească puţin
în legănarea albă
a pietrei”