Poezie
Iarba arzând
1 min lectură·
Mediu
Vreau să mă-ntorc la iarba de acasă,
m-am săturat să fiu eternul emigrant,
acum când toamna pe umeri mă apasă
şi vânturi bat din nord atât de deprimant
Vreau să mă- întorc la mama şi la tata,
acum când umbra lor mai lungă-i în apus
iar frunzele şi-aşteaptă judecata
şi de la tine nu primesc nici un răspuns
Şi-ncet, pe drum, puterile mă lasă,
sunt parcă gârbovit de-atâtea amintiri,
vreau să mă-ntorc la iarba de acasă,
să strig ca la sfârşitul unei mari iubiri
De-atâta toamnă iarba parcă arde
şi mult prea lung îmi pare drumul cel de scrum
când o iubire-ncet, încet se pierde,
departe, prin fuioarele de colb şi fum
02331
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “Iarba arzând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14195680/iarba-arzandComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
discurs melancolic, vizual, emoționant. Un text bun, dar care pe alocuri își pierde ritmul, cel puțin mie așa mi se pare.
0
“Acasă” reprezintă locul unde se manifestă “iubirea” care dacă se “sfârşeşte”, “drumul” destinal devine echivoc, încețoşat, confuz şi de el se fixează non-optimul, căci iubirea transcende tot ceea ce e impur, toxic, negativ şi pervertit, descătuşând în om energiile pure şi pozitive.
0
