tăcând

dar nu cred ca trebuia repetata smecheria din versul 4, ca sa nu dispara farmecul acestui joc de cuvinte. E ca si cum eu, ca cititor, observ inovatia din versul 4, iar apoi am impresia ca poetul cauta sa o repete, pentru a insista, pentru a demonstra ce a facut, dar devine fortat. As fi cautat alte verbe in celelalte doua imagini cu a tacea (amutindu-mi amintirile), sau, as face altceva ca sa nu mai repet, de exemplu:

îţi tăceam până şi
îmbrăţişarea

devine

chiar şi
îmbrăţişarea



remarc curajul de a se folosi verbele la gerunziu, scotand actiunea din cadrul temporal, eternalizand-o. Nichita mai facea asa ceva, chiar si M. Ivanescu, ceea ce ma face sa cred ca nu sunteti strain de opera lor si de reabilitarea gerunziului in literatura.

Mulţumesc, apreciez , cu respect !