Poezie
Sclipiri de opal
1 min lectură·
Mediu
Sunt singur femeie, cu toamna-n ferestre,
Te-aştept să apari de-undeva pe-nserat,
Tristeţi mă frământă şi n-am nici o veste
Şi teii din suflet mi s-au scuturat
Prin burgul mâhnit ceţuri mari se adună,
Maşini risipite prin ploaie gonesc,
Ce tristă -i această odaie nocturnă
Când toate iubirile se veştejesc !
Sunt singur acum şi e frig în cetate,
Tu vino acum şi şopteşte-mi tăceri,
Căci porţi pandantivul tristeţilor toate
Prin toamna nebună de nicăieri
Te-aştept şi acum prin halouri de frunze
Prin turnuri de vânt într-un veac ancestral
Tu eşti doar o umbră cu ploaia pe buze
Şi vii din trecut prin sclipiri de opal
00760
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “Sclipiri de opal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14183607/sclipiri-de-opalComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.