Poezie
pătrate albastre
1 min lectură·
Mediu
Stăteam în mijlocul curcubeului
şi visam inocenţa
fluturilor
iar bolta o vedeam
în spatele ferestrelor,
ruptă în pătrate albastre,
de parcă
mi-ar fi amintit de mine
răcnind ca un pustnic
dintre
păsări sihastre
Apoi nu-mi mai dădeam seama
dacă sunt înfipt
într-o groapă pătrată
din sferă
sau
plutesc undeva între
idei, iarbă şi stratosferă
071253
0

Reminiscențe de coșmar, agonie, martiraj în a doua strofă. Parcă văd omul circumscris al lui Leonardo da Vinci, dar și cel al lui Salvador Dali în convulsii, în cutii terestre așteptând ridicarea, plecarea.