azi, eu, 42 de ani

mi-a mai trecut un an spre veac jumate, erupt în zi ca azi spre moarte-n viaţă, plutirea zorilor eterni mă-nvaţă să dau clipitei birurile toate. mai cos opinci cu Ariadnei aţă să mai păşesc prin mâine de se poate pe lumea asta de-ale nopţii zloate ce-s pline de vacarm pân Dimineaţă. nici dinţi nu mi-au rămas în vremii gură şi molfăi timpul ăsta în gingii pe-altar de umbre sub enigma pură. la înc-un leat mai vino ca să-mi fii femeie, tu, Amor iubit de ură, în pielea ta secunda să îmi scrii.