îți vorbeam despre o simplitate a zeilor
un fel de dimineți de struguri în care timpul
rămâne pitic desculț de pretenții
o întârziată lumină pe ochii nopților
te luam de mâna cea fără de
calendare duminici de apă bărci deflorate gondole
impozitul nopții o arcă ciorapul meu luminos de mătase fluture fluturând fluturare
regurgitând primaveri fântânile strainilor mei dumnezei
își
nu avea chip,
se rasfrangea in colierul
purtat nonsalant pe pieptul cu tenta de ierburi sarate,
intrebari rasucite...
dar eu...
il stiam
avea palme
adanci, adanci, adanci
si
nu mă recunoști știam
ți s-au sălbăticit amintirile și mie
mi s-a lepădat părul de trei ori
mi-am cusut ranile si
am sfâșiat matasurile-n care m-ai iubit tu
nu aveai un mormânt decât in mine
Mai demult
sau acum o clipa,
nu mai stiu,
mi-a fost dor,
mi-a fost dor de inceput,
de case multe si albe,
de tarani,
de copii desculti,
si de vara,
si de grau...
cineva m-a strigat
printre care Nu
era ușa in mine
uite că n-am știut
ca să mă-nțelegi
Nu mai vin
la capătul întrebarilor
începe o altă cunoaștere
cine mai știe
tu simulezi morți
sinucideri astenice
de fapt
gazel, gazeluri,s.n. - poezie (orientala) cu forma fixa alcatuita din distihuri si care de obicei canta dragostea si vinul - din fr.ghazel
gazeta, gazete, s.f. - publicatie periodica avand, de
am asteptat
din toamne desprindeam frunze
mă întristam printre arborii grei
și-am încercat
sevă în trupul lor pustiu
să plâng să râd
să știu
să te nasc
pe ramul înalt
mugur aprins
dar
Draga mama,
ca exist
esti mare,
dar ,uite, uneori
dragostea de tine
ma doare ,
ma razvratesc in amintiri
pentru putinele tale uimiri
pentru ca nu m ai cautat indeajuns
dincolo de
naturalism, s.n. - 1. Curent sau tendinta in arta si literatura, care se caracterizeaza prin observarea riguroasa a faptelor din realitatea obiectiva, prin redarea lor fidela, prin preferinta pentru
aș fi putut să fiu nimic mai mult decât o foame
in timp ce tu orbind iți pipăiai cu teamă oasele goale
mi-a făcut-o gagica
si hai să nu mai țipăm în urechile surde, orașul ăsta
are picioare rupte,
venise o zi ca o singura zi
in fantani cadeau neterminate anotimpuri
timpul se redefinea intr-un tipat
si eu
muream pe o parte pe cealalta imi infigeam
o cruce in suflet
si nici nu mai stiu
vine peste mine o viață cu aripi scurte
mă aruncă într-un oraș de plastic
cu zile înguste
cu verbe abrupte
îmi curmă drumul
mă întoarce în niște oameni strâmți
ei nu mă cunosc
ei nu au
de la o vreme rămâneam în urmă
cuprinsă de somn în spațiul alb dintre două invazii
în surdina visului
tropotul cailor devenea un ecou perimat
și nu mi-era frică
din ce în ce mai
daca te pierzi in padurea cuvintelor
imagineaza-ti un poem pe care sa-l iubesti
si spune-l cu voce tare
cuvintele ne duc de mana
imi striga Dumnezeu
incepand de la stele pana la pedale
cand o
aceste doua lumi
si eu
usa pe care o deschid
o inchid
dupa care m-ascund
pe care\'o ascund
si aceste doua lumi
una care este si nu-i a mea
alta care nu-i si-mi apartine
si eu
si-as
alunecam departe, in mine, adanc
la poarta unui cer desfacandu-se alb, stralucitor
pamantul rasarea dintr-o noaptea prelunga
apele se intorceau in nori
serpii mai zburau peste eve
nu ma
ma pandeste moartea la colt
imi sare in fata
se holbeaza la mine
ar vrea sa ma sperie
sau sa o salut macar
sa ma ia de mana, amical
sa intram in parcul pustiu
sa ma sugrume pe o banca
de
mami, papă să te faci mare
nu vreau să mă fac mare
mi-e frică să mă fac mare...
de ce ti-e frică?
de oamenii mari
dar tu cand o sa fii mare
ce vrei sa te faci?
sa ma
tara mea dadea intr-o alta tara, adica a nu se intelege decat ca mai avea printre atatea ferestre de obicei sparte si o usa , o usa cu clanta, normal, care se deschidea exact ca o usa cu clanta, pui
barcii
i se amputasera
vaslele
se tara
in lutul vascos
prigonita
de vanatoarea
rechinului
in port
vapoare inalte
ancorau
ignorante
barcii
naufragiate
ii ramasese vaslas
doar
mami, mâna ta e un peștișor?
da
da-mi-l să dorm cu el!
și bebele meu doarme, vezi
și cand doarme ce visează?
poate pe luuuna, poate pe jucăriiie,
poate pe miiine...nu tiu!
palindrom, palindromuri, s.n. - grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; (...) - din fr. palindrome
palinodie,
obsecratie, obsecratii,s.f. - figura retorica prin care oratorul implora ajutorul zeilor sau al oamenilor- din fr.obsecration, lat.obsecratio,-onis
oda, ode, s.f. - Specie a poeziei lirice