ce-o mai fi

orașul ăsta
are picioare rupte, nu face decât niște rotiri axiale
pe mine ma interesa in mod special gustul de mare
versurile de mai sus mi/au placut tare mult

cristina, salut;

am facut mici modificari.

\" uite, îți dau înapoi singurătațile,
tu dă-mi sentimentul acela confuz
sa-l sparg in munti
tu sparge-ți oglinzile
mută-te în alt oraș \"

A iubi nu neaparat iubirea ci mai ales starea, starea de iubire, nimic nu poate fi mai frumos, asa cum nimic nu poate fi mai trist decat singuratatea in doi. Nu stiu daca el si-a spart oglinzile dar mie mi-ai spart capul, din el
s-a nascut o pasare care a tasnit dincolo de gratii cautandu-si intr-un nou zbor de linii paralele un alt inceput si daca afurisita aia de geometrie va sta la locul ei poate se vor intalni undeva intr-un punct fix numit infinit. Mai bine asa decat sa mi se sparga mie oglinda si sa am 7 ani de ghinion, iar daca am noroc poate chiar voi scrie si eu un poem pornind de la tine desi nu cred ca mai e loc de spus ceva, fericito, ce bine ti-a iesit!

:) Amadriada

deci, doua bucati adjudecate:)


ama, ma simt nu stiu cum ca ti-am spart capul:))

multumesc mult de cuvinte, eu am foame de cuvinte.

si se prefac in fluiere
orasul nici urechi nu mai are, le-a rupt vantul cu pana lui
ma mut in alta primavara da-mi ploile sa-ti ud cu ele floarea asteptarii

mihaela, tarziu am ajuns, multumesc de trecere si de gandul frumos.