Sorina Hăloiu

Mă uit pe geam cu licăr de îngheț Iar mâinile și fața se zgribulesc spontan, Îmi fac un rotocol pe sticlă, gemuleț Și intru într-o lume știută an de an. Cu negru și cu alb, aveam un

Intrarea păzită de un copil emană iubire când intru copilul din mine strigă: ”vino copilule, vino!”. Intrarea păzită de un body-guard emană frică, șoptesc: ”de

Pierdută ți-e privirea, vai, Pierdută; tristețea, mult mai mare. Ce trist și speriat îmi stai, Când oameni trec pe trotuare. În blana-ți încâlcită stau, Doi pureci trecători

Mă întreb, ce putere au morții de tot ne apar în vise ca și cum trăim în aceeași lume? Marginea ochilor primește un strop de lumină iar ei că au trăit lângă

Zilele au un început căutând o stea prin Calea Lactee domnind în liniștea deplină printre minuscule fragmente ale altor săptămâni și ale altor luni din

”De ce are nevoie țara asta? Mai mulți politicieni fără loc de muncă.” - Edward Langlay De aici, morala vine: Cu așa mentalitate Criz-ar trece peste noapte Și ne-ar merge

Fotografia - timpul propune apel și fug din rânduri.

Mere-n plăcintă - și pomii fără frunze simt scorțișoara.

Deasupra norii - ca printr-o sită străbat razele-n vale.

Când mi-e dor de soare îmi fac o mămăligă. Dor când îmi e de ploaie mă joc cu stropitoarea făcând un râu în calea furnicilor. Încercându-mă dorul de nea

Picături pentru memorie am avut erau pe undeva s-au terminat erau puține sau le-am luat ies la semafor stau la farmacie coadă ajund la ghișeu

Rugăciune spusă în șoapte printre rânduri murmur continuu nesiguranța de mâine trece rugăciune pe o coală transparentă în urmele cuvintelor fine închipuiri rămân.

Celebre maxime despre femeie, care m-au făcut să compun modestele catrene: ”Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli.” - W.Shakespeare. * - Iubito, dragoste de-mi dai, Castele-ți voi

Bani în portofel - doar scriitori și poeți cu două fețe.

De frica nopții - chei răsucite-n ială și lanțuri pe uși.

Pășesc neîncrezătoare pe șosea cu pași incompleți, parcă pe jumătăți deși privirea ajunsă departe, așezată pe culmi așteaptă, așteaptă, iscodind de jur-împrejur și

Pomii pieptănând pregătindu-i de iarnă - vântul prin livezi.

Când mi-e dor de soare îmi fac o mămăligă. E galbenă, fierbinte îmi ține de cald dar și de foame. Apoi, încep și mănânc cu lapte sau cu brânză cu prune sau chiar

Fotografia - ce păcat că oglinda trăiește-n prezent.

Fir de păr lipsă - l-anceput de chelie inteligența.

Oameni dormind pe băncile străzii, păsări strigând că e frig în brumar fără casă măcar... Oameni plângând, suferinzi în durere, păsări strigând că spitalul e

Iată ce caut: o lebădă care tricotează o haină fără o mânecă pereche pentru un zbor lung peste văi adânci unde un râu învolburat curge iar ea nu apucă să

Și acum după ani mă-ntristeză. mă provoacă amintirea strecurându-se tiptil, tiptil. eram copil. prin gardul grădiniței priveam strada și urechea dreaptă mă făcea

A frunze moarte mirosind pădurile - ici-colo ciuperci.