Poezii

509 texte

Ce rost are?

Ce rost are ziua? Se stinge lumina-n coroane de meri, bătrân pare dealul şi negru, şi gol, mai moare şi umbra, făcând un ocol prin noaptea pustie, cuprinsă-n tăceri. Ca păsări spre cuib

SHSorina Hăloiu

Cu strigăt pierdut

Cu strigăt pierdut Acum, după ani, mă întristez. Amintirea, strecurându-se tiptil, mă provoacă. Atunci, priveam strada prin gardul grădiniţei. Eram copil și durerea mă făcea să plâng, să

SHSorina Hăloiu

E seară

E seară Mă uit în dreapta. O pasăre neagră, cu coada întreagă, pe sârma de rufe priveşte spre tufe. E seară. Nu zboară. Mă uit şi spre stânga. Mai viu decât cerul sub scoc, e

SHSorina Hăloiu

Toate sunt la locul lor

Toate sunt la locul lor În dimineața asta am așteptat lumina. Deschid ferestre,desfac încuietori, cu privirea întorc cerul spre mine şi din nou, caut soarele. Ştiam că răsare dinspre casa

SHSorina Hăloiu

Şi pomul dinspre nod

Şi pomul dinspre nord Nu mai sunt ploi, doar nori împovăraţi, nici vâslele nu au cărările pe valuri, când cerul seamănă cu piatra de pe maluri, copacii par frumoşii de floare

SHSorina Hăloiu

Eterna alee

Eterna alee Cuvinte răsar peste luciul de apă, din inimi, doar şoapte cuminţi, lumini aurii se aprind printre sfinţi iar noaptea în maluri se-ngroapă. În sclipirea de stele doar umbră

SHSorina Hăloiu

Toamna vieții

Toamna vieții. Mă simt atrasă de lumina căzută pe o frunză, de umbrele ce-ascund o lume prea tăcută, de parcă aș picta natura pe o pânză uitată, învechită, pe margine cusută. De cer prea

SHSorina Hăloiu

Plăcut suspin.

Plăcut suspin. Deschide-ți toamnă, coperțile-aurite, arată-ne culoarea covoarelor din frunze, sărută aerul și apele ce-ating cu buze, coroanele de pomi, tot mai rărite. Cu pala ta de vânt

SHSorina Hăloiu

călăuza spre lumină

Călăuza spre lumină. Dacă muntele-nălțare ar atinge-albastru cer, rădăcini crescute-n stâncă ar îmbrățișa pământul, crengile chema-vor îngeri, ce călătoresc cu vântul, calea spre desăvârșire nu

SHSorina Hăloiu