Poezie
Cu strigăt pierdut
1 min lectură·
Mediu
Cu strigăt pierdut
Acum,
după ani, mă întristez.
Amintirea, strecurându-se tiptil, mă provoacă.
Atunci,
priveam strada prin gardul grădiniţei. Eram copil și durerea mă făcea să plâng,
să strig după mama, cea care era departe.
Aşa...
ne desparte o graniţă oarbă,
din flori şi din iarbă.
Doar ea mă iubea
şi-acum este-o stea.
Ce bine că nu mă mai doare!
Dar unde e ea,
unde e oare?
Cu strigăt pierdut,
aşa am crescut!
001.436
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorina Hăloiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorina Hăloiu. “Cu strigăt pierdut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorina-haloiu/poezie/14154564/cu-strigat-pierdutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.