Poezie
Toamna vieții
1 min lectură·
Mediu
Toamna vieții.
Mă simt atrasă de lumina căzută pe o frunză,
de umbrele ce-ascund o lume prea tăcută,
de parcă aș picta natura pe o pânză
uitată, învechită, pe margine cusută.
De cer prea multe raze, pe inimă să-mi cadă,
sau dacă ochii, orbiți de soare sunt,
m-ascund în locuri sterse, pe chip să nu se vadă,
a toamnei bătrânețe, cu părul ei cărunt.
Spune-mi iubite-n șoaptă, că razele sporesc,
printre crenguțe-n joacă ating pământul fin,
spune-mi că pomii-n taină, cu mine iar vorbesc,
iubindu-mi toamna vieții, puțin câte puțin.
002.128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorina Hăloiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorina Hăloiu. “Toamna vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorina-haloiu/poezie/14132946/toamna-vietiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.