Caut tastele
respir încet să nu le sperii
ca nu cumva să-mi fugă literele
țac-țac, clic-clic,
parcă vorbesc și ele
într-un fel înțeles doar
de urechi înfundate cu
Când scriu, beau cafea cu ceai
țin pixul în dreapta
tot acolo și cana
era să-mi scot ochii
și cuvintele ar fi rămas oarbe
cam des fac asta.
Când și când
o
O vară, ce a purtat o trenă prea scurtă,
A tras după ea cu invidie toamna,
Aduce cu-un gest zăpada fin așternută,
Adunându-și pletele, în vânt a damna.
A plecat, nu
Iată un zvon trist: ”ai auzit
că a murit doamna R? o-ngroapă mâine”,
îmi spune o vecină bătrână la care tare
dar tare-i mai place să bea,
”păi hai la priveghi diseară cu
drumul.
pe fiecare parte
găsesc nuci dezgoliți de frunze
și-acum văd ce coajă fină au
sub ei nucile
ușor de spart în podul palmei
în vârful toamnei
cu gust de
Vine ploaia. Cu ce mă încalț?
Să nu mă ajungă din urmă
nebunul cu trup de atlet
care strigă la nesfârșit:
”Bună-ziuaa! Sal-taree! Iuhuu! Eheei!”,
de-mi vine să-mi acopăr
Eram copil într-o vară
de seară
la colțul casei cu soarele portocaliu
între două dealuri
micile sclipeau
de-atâta lumină ce nu-ncăpea în cer
dar nici în pământ
obrazul îmi
Cuvintele curg într-o
lirică pastel,
anotimpurile trec și ele
nu doar intuiesc că este toamnă
ci chiar simt.
printr-un falnic fior
privirile cad peste umerii goi...
SH