Până ce iernile vin
E greu drumul pe poteci bătătorite, o rază nu; luciul pe mare greu, cerul e altfel; în cercul ei căzând picătura e grea, curgerea nu; crucea pe margini de drum grea, grea, lemnul din
SHSorina Hăloiuși gândurile vor urma
Diminețile-mi vin cu un dor nepătruns, cu dulceața de prune pe un unt degresat, nesperat, îmi doresc iar să zbor cât mai sus, ca apoi ca un fulg răsucindu-mă,
SHSorina HăloiuCopacul
Pe vremuri, când tinerețea și sănătatea îmi permitea, mergeam foarte mult prin păduri, pe munții apropiați, călătorind de nevoie și spre relaxare. Adunam ciuperci, afine, porumbele cu care făceam
SHSorina HăloiuStare de bine
Șoapte fior cald la atingerea urechii * Mângâiere senzație ce mă topește de-atâta blândețe * Clipă ai vrea să prinzi eternitatea * Zâmbet frumusețea din
SHSorina HăloiuPoezie
În fiorii trăirilor ne naștem surzi. Amânăm înțelegerea, amânăm încordarea, punând punct. Desigur, nu fără motiv. ”Și de la capăt”, se spune,
SHSorina HăloiuAcum și atunci
Trebuie să treacă timpul. Acum e-acum, atunci e-atunci. Gânduri rarefiate în stratosfera locului, în care creierul lucrează, bucuros
SHSorina HăloiuUmbra Sorinei.
Când eram copilă, ascultam slujba din noaptea de Paște, în curtea bisericii, împreună cu părinții. Aveam hăinuțele pregătite de mama și erau noi-nouțe. Acel plovărel, acea rochiță,
SHSorina HăloiuO clipă, dintr-o viață de om...
Ploua destul de mărunt și rece, iar pașii noștri călcau pe drumul domol, ce avea să sfârșească într- un început frumos. Îmi place cumplit cum sărută gura ta. Căldura din mine se face
SHSorina HăloiuSoldățelul de ceară.
Era ziua ta și eram tineri atunci. Îmi doream să te surprind mă frământam cutreierând orașul pe bani puțini. Magazine deschise. Vitrinele nu zâmbesc la mine
SHSorina Hăloiu