Sorina Hăloiu

Vrabia la geam - căsuța păsărilor e iarăși goală.

Pe cer, destinul - cititorul în stele visează și el.

Ispitiți fiind de toamna din ramuri - castane la copt.

Fiecare strop ne-arată o coroană - ploaia din stradă.

Din zbor se opresc păsări planând în pridvor - picuri pe sârme.

Invizibilii - undeva se aude bâzâitul lor.

Singurătate - zgârcenia din mine închide ușa.

Și florile plâng sau sunt stropi dintr-o ploaie? - petale căzând.

Timp ascuns în secunde și ore pictat în săptămâni și luni sculptat în ani decenii chiar și iar timp format din părți de suflet ca un ingenios domino ce

Încetez să mai gândesc la cum e să fii înțeles de o duzină dar nu mai contează decât unul și bine. încerc să trec prin gânduri de fier. pare că-i o cale ferată cu șine simple și

Și norii plutind peste foc, căzând picuri - în jar steluțe.

Peștele pe mal - a obosit în cârlig și nu se zbate.

Telefon sunând - câinele lătrând spre noi și salturile.

Unui șofer cu tupeu în trafic. De ai carnet de șoferie, Nu-i lucru mare, asta știu, Călcând pedala-n șmecherie Tu să iei curba la raliu.

Ghindele căzând - și poc și trosc în ramuri, în frunze se-ascund.

Vița de vie - sub frunze-ascunși stau struguri și viespi bâzâind.

Panglici legate în pletele fetiței - zarvă la școală.

În întuneric turma de oi și câinii - ciobanul mânând.

Vulpea la furat în șură. Iar liniște - cuibarul e gol.

Șoimul planând - din văzduh, țipătul său se-aude-n ecou.

Mustul în butoi bolborosind liniștit - în pivniță, cald.

Stelele, puncte pe cer pâlpâind ușor - jos, întuneric.