Sorina Hăloiu

O zi, în care toți îți spun Că ești frumos sau că ești bun, Te simți un rege, într-o zi... Iar eu vă-ntreb, ce poate fi?

Lumină-n cerdac - în galoșii femeii joacă de pisic.

Ca un sistem de roți dințate, Neuns sau vechi de când pământul Se-aude-afară-ncet, în noapte. Ce poate fi? Nu este vântul!

E, fără rime, poezie, Încorsetată-n reguli clare, Ferice este cel ce-o scrie, Ca-n țara soarelui-răsare.

În blana lui Sam toți scaieții-s adunați - purece sărind.

Zâmbesc visând - de bun augur se-anunță ziua. Optimism.

Prin porii pielii frigul își face de cap - jacheta pe cui.

vecinii râzând - în zodia fecioarei cântece și joc.

grădina râzând - vaza doldora cu flori tăiate cu grijă.

În toiul nopții liniște curmată brusc - e vânt și acum.

Soare răsare printre dealuri și doi nori - rouă pe frunze.

Stejarii bătrâni din pădurea Dumbrava - și ghinda cade.

Liniște multă - îndemn la rugăciune și iar în genunchi.

Vântul fremătând - curios câinele meu adulmecă iar.

În grădina mea prin noapte, cu lanterna - morcovii ascunși.

Cana cu cafea lângă floarea cea nouă - ghiveciul e mic.

Tropote de cal - căruțașul fluierând spre zorii zilei.

A trecut trenul - în urma lui, pe șină, cuiul turtit.

Gutuile sunt pe ramuri sănătoase - trunchiul e scobit.

Pe stâlp, anunț sec sută la sută live - scena e goală.

La plajă pe țol fluturele pe genunchi - închiși mi-s ochii.

Pe vârful înalt bujor de munte și nori - jos trecătoarea.

Deschid ochii pentru o nouă zi iar ei nu văd decât iubire, iubire, pentru că au exersat de cinzeci de ani nostalgii, amăgiri, suferință. Îmi văd fața în oglindă dar tot la

Șofer cătrănit - pană pe spate dreapta ș-un soare torid.