Sorina Hăloiu

Umbra teiului - Nemișcate pe ramuri păsări de pradă.

Pe drumul spre sat căruțaș neputincios - calul obosit.

Pe deal defrișat turma de oi la stână - ceaunul e gol.

Murele coapte - și eu și ursul fugim de țepii din rug.

Copil în ploaie - și lacrimile mele se-acund sub picuri. * Un nevăzut dans al picăturii de ploaie - frunza lucioasă. * Ochi frumoși, închiși - pe

Înăuntru, gol cuibul de rândunele - tristețe în glas.

Șoimul în picaj - rândunele în zig-zag și luptă în zbor.

Aracii prea mici - în grădină noroiul și roșii coapte.

Noi flori de leandru - otrava și parfumul într-un singur loc.

Nori roșii la est - întunericul din vest anunță ploaia.

Fluturii în zbor - florile-așteaptă-n zadar atingerile.

Trei pui de mâță pe-acoperișul casei - mama lor toarce.

Lăcusta în salt - prin fereastra deschisă raze de soare.

Râu învolburat - lângă țeava de apă vacile păscând.

Strigăt și ecou - printre pietrele de râu sticle din plastic.

Ochii mei mirați - rezemat de perete trandafirul alb.

Am urcat și-am coborât o pantă spre cetate, am zâmbit și-am ascultat poezii minunate voci în șoapte rostite sau cuvinte strigate. Cetatea cândva era o biserică în mijloc

Drum spre cetate - poeți pregătiți cu cărți și-un câine ogar.

Alee în parc - gârbovită de ani mulți bătrână-n baston.

În curtea casei miresmele florilor - seară de vară.

După ploi calde răcoarea dimineții - câinele urlând.

Se lasă seara caldă plăcută iar ochii fug spre cer. Se-ntunecă ușor și-apar în zbor licurici cu sclipici. Primele stele sclipiri reci îndepărtate

Ai știut întotdeauna să taci și-ai știut să vorbești întotdeauna. Să taci să vorbești ai știut. Ai știut să te joci și să rabzi și-ai știut să

Grindină-n vie - ciorchini de struguri pe jos și multă apă.