Amețitor e gândul când nu-ți poți opri iubirea,
amețitoare pare, respirația simțită ieri,
amețitoare, cu fiori cumplit de calzi,
când vântul suflă rece, cuibărindu-mi
Fara de moarte dragostea dainuie.
De ce ti-e groaza?
A pasilor tai urma
Curand, in drum, n-o s-o mai vad nici eu
Cu umbra care-ncet dispare...
Si biata inima, se
Se nasc vise, in care pacea, apare in timp de raboi, ca o chemare
Iar vise, din pace, chemare razboica de nemarginita durere.
Acolo,unde puterea zapazii ce tinde spre alb,
Se afla o mare
Vălul nopții se lăsa peste stâncile năpădite de iarbă,
Valul marii domoli pietrele si plaja de dogoarea soarelui.
Spumatecul întuneric alerga pe întinsul lichid.
Umbre prelungi clătinau cerul,
Întâi privesc la voi, apoi la mine, și-aștep o inspirație de moment.
Lucrul bine făcut impresionează.
Privirea clară și limpede, te atrage și ne destinde.
SH