Sorina Hăloiu

In casa sufletului meu, Să...fac curat, mi-e greu. Nu-i ca în casa ta, Când dai cu mătura. E-așa de bine, când, Rămân frânturi de

Treci tăcut, pe lângă mine, Nici nu mă privești Sau, poate, o faci pe sub pleoape. Nu mai cunosc o vorbă bună, dar aștept, Si mă prefac și eu, că numai tu,

Spunea, cândva, o bunicuță Ce nu mai este printre noi: \"Te plângi de iar și iar nevoi, Și bine, nu-i, drăguță.\" Ce mult aș vrea să știu

O iubire, e ceva de gusturi amestecate, Ceva negrait! De-ai muri si tot n-ai uita-o! Acolo e el, dragostea si fericirea. De fiecare parte e fericirea?

Incercăm, acum sau mai târziu, să prindem din zbor minunea de primavara, care vine. Credem, cu toții, ca auzul nu ne-nșală, în

Ce-i atât de greu, Din moment ce, eu, Scriu cu ușurință? Am și o dorință: Nu vă supărați, Note, nu Îmi dați?

Am niște flori de îngrijit. Așa-i, m-apuc de florărit, Dar tare mi-i că nu-i îndemn. Poate de mâine, zic solemn. Vai, câte aș mai vrea să fac, Și câte cele mi-s pe

Să vezi, ce zi, de musai, minunata! Ați încercat vre-odată Să nu sărbatoriți, Să nu vă-ngrămădiți La flori, de musai azi?

Aș vrea să fiu ca tine, de frumoasă. Ce spui, vre-un rămășag?... Când mă gândesc, ce grasă Si urâtă babă sunt, de

Visul meu...nu pot să spun Că aș fi avut anume, Vis, în care-aș fi putut să pun, Ca valori, mai multe sume. Chiar! ce

Ochii obosiți abia mai văd. concluziile fine dor. nu demult ai înțeles că știi ce vrei acum nu mai ascult doar plâng

Astăzi, am făcut covrigi. Cineva, dar nu știu cine, Printre frunze de ferigi, A pus zdravăn ochi pe mine. Am simțit. De

Spune-mi cuvântul potrivit, Pentru acel, care-a lovit In mine. Ei bine, Nu poate fi, sigur numit, Pe drept cuvânt,

Are dreptul, fiecare, La un gram de zăpăceală Si să nu-ți fie mirare, Când eu...mi-s putin...sucelă. In loc să mă

O muscă prinsă-n plasă de paianjen... Cobor pe trepte de ciment, la noi... O pâine care-ntr-o zi a fost de reazem, Cobor acum, și o duc la...gunoi.

Inainte de-a cunoaște Te exprimi cu...rezervare. Când un gând, încet, se naște, Se ivește și-o-ntrebare: Cum eram noi, \"înainte\"? \"Inaintea

- O jumătate! Imi ești doar frate! - Un tot întreg! Altfel nu leg nici rămășagul, De tot dragul! - Zgârcit mai ești! - Poate

Ca un fulg, ca o fantomă, O funingine se lasă-ncet pe masă. A căzut; poate n-a vrut... Legea gravitației Si a

Puterea de-a privi-napoi, Ne-ar aminti mereu de voi. O facem triști fiind, spunând: \"Nu vom uita nimic, nicând\". O lacrimă udând o floare, Va

Am fost faptașul unei \"crime\", Mai sunt făptașul unor rime... Voi fi eu oare iar...făptașul, Unor \"minuni\", în tot orașul?! Aș vrea cu sufletul s-alunec

Simt că va veni ceva, De care am reală nevoie; Simt că va veni curând, Va veni, va veni de voie. Simt. Se apropie de mine

Ci tu veni-vei, când? Intr-o zi, mâna-ntinzându-ti, Peste-atâta drum și cale, In târzia clipă-n care-s deznădăjduită; Cu adevărat o clipă

Merg, alerg, m-opresc. Toate sunt jocuri; Ce-mi plac aste jocuri! Spunând că-mi plac, greșesc? Privesc, ascult, zambesc, Toate

Aducându-mi aminte de viitor simt cum viețile noastre vorbesc. Pământul în amintirea lui simte cele mai tiranice vibratii.