În orașul unde fiica-mi locuiește,
Sunt multe de văzut. Clădiri, grădini,
Iar noaptea, un Bing-bang strălucește
În galben, verde-pal, efecte de lumini.
Pe apa
Mi-am ascuns fața in palme.
Imagini tulburătoare la televizor.
Priveam printre degetele răsfirate,
de ca și cum, spaima îmi intra sub piele.
Mă-nfior. Câinele, da,
Cu gândul la ce se-ntâmplă pe pământ,
Mă rog cerului mare, să fim feriți de rele.
Că vechi îs patimile lumii, grele,
Când ne afurisim prin faptă sau cuvânt.
Pământul se face încet, un cerc de lumină
Și îngeri din înalturi sau demoni, o să vină.
Doar tu alegi, din cerul prea înalt,
Ce vrei dar, să primești pe
O zi minunată, plină de soare și căldură.
Colțișori de narcise, frunzulițe verzi, din pământ.
În jurul nostru, toți spinii, ciulinii pălesc
În fumul și focul pârloagei.
Familia ei era fericită;
pescuiau în adâncuri.
Erau lângă mama lor, nedesparți de altfel,
învațând, din abisul oceanelor,
până la malurile lor,
tot ce se poate,
din
Două lucruri fac îndragostiții, în taină,
când se întâlnesc - surâd, apoi se-nfioară;
surâsul, curând se destramă,
rămâne fiorul și tot mai adânc se aprinde
sufletul lor,
Ai ceva mai bun de făcut acum când Adele cantă?
simte-mă în vocea minunată în clapele pianului ei
nu contează ascultă nimic nu compensează
înțelege nu contează de nu-ți place cum