Ți-am spus ce frumos ninge?
Un bec aprins întunericul împrăștie,
nu știu unde este cerul,
pământul în palme ne ține
și rece îmi bate-n obraji vântul,
un câine lățos pe treptele
Acum visez despre ceva ce știu deja.
Ochii străbat prin straturi de timp
cuprinsă de dorință.
Am fost învățată să-mi aștern viitorul.
Nu pot să mai aștept;
atrag ca un
Ascultată am fost
din prea multă dragoste de om
și-acum
spun ”Tatăl nostru...”
încerc să-I mulțumesc
somnul cuprinde versurile
”Pâinea noastră cea de toate zilele”
Așa cum stau în prag, zâmbind,
Mi-aduc aminte de cuvinte
Și de nebunu-n mers rostind
O conjugare; luați aminte:
Pe drumu-ncețoșat mergeam,
Îmi număram în palmă linii
Strigarea mea, roade a dat
Și iarna mi-a adus
Dinspre zenit, spre înserat,
Frig, frig și-un alb nespus.
Acum, sub pașii călători
Aud un scârțâit
Și-ncet, încet
Transformare
prin pași nenumărați,
suflul vântului
strigă printre fire...rece vânt.
dinspre ploaie
un strop străbate, apoi îngheață pe gene
murind la clipiri
și
De-o vreme îmi plâng iubitul. Vecinii mă privesc nedumeriți. Au prea multă fericire în casele lor de nu-mi înțeleg lacrimile ce-mi udă obrajii în timp ce afară, ploaia curge pe streșini. Pentru el
Stau cu ușa ferecată
Într-un anotimp târziu,
Într-o lume minunată
Unde-i plin dar și pustiu.
Larg, deschid spre cer fereastra,
Înspre noapte-ndrept dorinți
Să-mi
De irișii albaștri iar mi-e dor,
De zbaterea petalelor, de fluturi
Ce-s muritori și călători prin zbor,
De umbra frunzelor de măr, ca scuturi
Căldurii și razelor de
Crenguța albă încărcată
De promoroacă născocită,
Se scutură și ca o șoaptă,
De vânturi reci rostită,
Aud un sunet în frunziș.
Grăbită-ntorc privirea,
Și-observ
Un veșnic alb, ca de poveste
Stă mărturie în brumar,
Că primăvară nu mai este,
Nici vară nu-i în calendar.
Un aer rece plin de brumă
Învăluie prin dimineți,
De-adorm, cu mine însămi mă-ntâlnesc,
În lumi atât de vechi, atât de neștiute,
Păduri de cedru doar din lacrimi cresc
Și-mi par aievea, atât de cunoscute.
Mesajele din vis, încet
Prin parc, printre arini, pașii foșnesc
(În joacă, plictisiți de nori și frig)
Frunze căzute din arbori ce șoptesc
Sau poate cântă, în timp ce eu doar strig
De dorul tău copile,