Lacrimi pentru Alice

Un preludiu ce expune intr-o linie usoara durerea pe care o simtim in adancurile sufletului. Printre lacrimile despartirilor neasteptate se rostesc cuvinte simple menite sa urce pana la cer pentru a atinge ceea ce pare acum a fi vesnicia pe care (deocamdata) nu o putem avea. Celor iubiti le dam stralucire "praful lunii" consolandu-ne in asteptarea lor preschimbata "ce ma asteapta altfel" - o metamorfoza necesara pentru nemurire.

Eu as numii aceasta poezie Petale de Trandafiri

Am scris pentru Alice, direct, fără prelucrări, sau schițe. Pentru câteva rânduri, nici nu aș fi avut nevoie. Pur și simplu am considerat că spontaneitatea în care am exprimat acele cuvinte este cel mai natural gest, nimic pregătit, doar sincer...
Da, dacă aș fi numit poezia altfel, aș fi stat prea mult pe gânduri și tocmai asta nu am făcut, repet, totul a fost spontan.
Mulțumesc de părere.

Sorina.

...adâncă
și resemnare
în acest poem!
"...ești praful lunii
ce mă așteaptă altfel" - mi-a plăcut mult.
Ileana

ori suferi continuu, ori treci mai departe. Acesta este prețul vieții.

Mă bucur de fiecare dată când semnezi pagina mea.

Sorina, pentru Ileana.