Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sonet de promoroacă

1 min lectură·
Mediu
Mă uit pe geam cu licăr de îngheț
Iar mâinile și fața se zgribulesc spontan,
Îmi fac un rotocol pe sticlă, gemuleț
Și intru într-o lume știută an de an.
Cu negru și cu alb, aveam un câine-n curte,
Acum e doar un ghem, acoperit și el
De promoroacă, iată, urechile lui scurte
Abia se văd; se mișcă, se mișcă-ncetinel...
E alb și gardul și toată iarba-i albă,
Chiar cerul este alb de-atâta promorocă,
Iar sârmele de rufe, curbate ca o salbă
Stau nemișcate-n aer, așteaptă parcă-o joacă
De mici, sau mari copii ce sar
Cu coarda, puși pe jar...
001.341
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
100
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Sorina Hăloiu. “Sonet de promoroacă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorina-haloiu/poezie/13993994/sonet-de-promoroaca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.