Poezie
Trist și speriat îmi stai
1 min lectură·
Mediu
Pierdută ți-e privirea, vai,
Pierdută; tristețea, mult mai mare.
Ce trist și speriat îmi stai,
Când oameni trec pe trotuare.
În blana-ți încâlcită stau,
Doi pureci trecători sau chiar grăbiți;
Când tu ești slab, nici ei nu au
Nimic și...nu sunt fericiți.
Biet suflet de cățel uitat,
Primește-acum (prea mult nici eu nu am)
Un pachețel, că n-am mâncat
În pauza de lucru, nici un gram.
Eu când ajung acasă pot
Să mai mănânc, tu însă nu ai cum;
Stăpân nu ai...nu mai socot
Mâncarea, că văd cum stai în drum...
Pierdută ți-e privirea, știu,
Mi-e greu să-i mai privesc odată
Dar îți promit că nu-i pustiu
Orașul, nici strada-întortochiată.
021.887
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorina Hăloiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorina Hăloiu. “Trist și speriat îmi stai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorina-haloiu/poezie/13993758/trist-si-speriat-imi-staiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SHpentru corectură. Servus.
Sorina.
Sorina.
0
restul este minunat compus,
compasiunea dintre acel om ce împarte din puținul lui cu cățelușul vagabond.
servus.
Diana.