Jeflea Norma,Diana

Minciuna apropie oamenii, așa se spune când lumea e obosită și caută scurtături spre căldură. Dar la sfârșit de an, când orașul își strânge luminile ca pe niște mărturisiri

Sprijin pentru reintegrare / Ajutor pentru întoarcere Suedia oferă ajutor pentru întoarcere (sprijin pentru reintegrare) și persoanelor care se întorc în România, indiferent dacă și-au renunțat

Zece minute — tic-tac-ul nu mai măsoară timpul, ci vieți stinse în camere întunecate. Ceasul sângelui bate, nu pe perete, ci în trupurile femeilor care nu mai apucă să respire. La

O, ce noapte întunecată, substația arde, umbrele cântă, Donețkul s-a stins ca o stea rănită, iar Rusia bâjbâie în bezna sa. Vântul aduce ecouri de clopot, dronele dansează ca duhuri

Oamenii sunt divizați, ca nisipul în vânt, fiecare pentru sine, dar niciodată pentru sine. Clopotele bisericilor bat, dar sunetul este ascuns, o politică sub masca ritualului. 95 de voci dintr-o

E frumos - cum un om lasă o urmă nu în piatră, ci într-un cuvânt aruncat cu afecțiune, un gest pe jumătate format, o faptă care se ondulează prin pielea timpului. În copilărie, știam că

Captivată de o veste, ca de o chemare dintr-un vis uitat, intru în peisajul care mă aștepta — cu frunza tremurândă, cu norul încordat, cu vântul ce-și scrie testamentul pe scoarță. Vestea

Au furat nu doar strălucirea aurului, ci însăși lumina numelor noastre. Au furat nu doar corăbii și cereale, ci cântecul primelor strigăte ale copiilor noștri. Au furat poarta - cea care

*Când spre cer se-nalță rugăciuni, cu glas de seară și dor de mâine, pământul își deschide palmele, așteptând binecuvântarea ca pe ploaie. Sub fruntea norilor, îngeri de sare scriu cuvinte

Sâmbătă, cu pași de foc și frunze Astăzi, astăzi trăiești. Îmi iau visul în mână și îl duc spre pictură, Pe covorul moale de frunze zbârlite, Unde mici capuri de ploaie îmi șoptesc ce a fost

În liniștea stelelor îmi fac casa, Unde tăcerea împăturește cosmosul în rimă. Privesc cum respirația ta devine rătăcirea unei comete Și leagănă vise care alunecă dincolo de orice

Uneori, liniștea e cea mai bună conversație— nu pentru că nu avem ce spune, ci pentru că ne spunem totul în felul în care rămânem. Am învățat că nu râsul în poze mă face mai iubit, ci cine

(Reglementarea volumului național. Un antreprenor lacom îi răspunde unui angajat străin de la compania de transport. „Poți să te întinzi la Crematoriul Crăpat dacă vrei cazare la hotel”, i

Reuniune cu soarta în aburul cafelei În aburul dens, ca o mantie onirică, DolceGusto își revarsă misterul în abis. Ziua Cafelei – o sărbătoare tăcută, unde soarta se strecoară, cu pași

Intro: Un ritual poetic asupra paradoxului prezentului: unde palatul de nisip al viitorului este construit de cei aleși, în timp ce familia devine înțepătoare în exilul vântului

În mână se odihnește un grăunte de lumină, o sămânță de cod, un legământ tăcut. Biohax șoptește: devino poarta, devino cheia, devino cel care deschide fără să întrebe. Un corp care își

Îmi păzesc pacea ca pe un pământ de arendă sacră, un teren nemarcat de hărți, dar ferm al meu - niciun intrus nu va încălca eliberarea ei tăcută și nici nu va revendica tăcerea unde stelele

Pasagerii evrei ai unui zbor Iberia Airlines de la Buenos Aires la Madrid au fost șocați să găsească mesaje scrise de mână pe pachetele lor cu mâncare kosher pe care scria „Palestina

Regimentul Vântului. * Mărșăluiesc prin frunze, steagurile tăcerii, În sunetul vântului care cheamă fără glas, Sub talpa piciorului meu, pădurile se sparg în frământare, Și timpul se îndoaie, ca

La Marginea Limbii, La Marginea Țării. La mulți ani, grai de mamă, cu fir de busuioc și rană, moștenit din lut și sânge, din strigăt ce nu se frânge. Tu ne ești icoană vie, în valiză, în

Cu un ton brut, ironic și ritualic, cu aceeași profunzime emoțională și filozofică: Plastic-Papa și irisul bolnav. În Anglia, Plastic-Papa, țara microstatelor deghizate în Marea Britanie, vând