Licuricii — în duh eminescian
Poate‑om fi ultimii ce văd a verii tainică lumină, cum licuricii, rând pe rând, se sting în iarba cea bătrână. Pe vremuri, nopțile curgeau cu stele mici, aproape vii, iar liniștea din sat
Adevărul care luminează.
Minciuna apropie oamenii, așa se spune când lumea e obosită și caută scurtături spre căldură. Dar la sfârșit de an, când orașul își strânge luminile ca pe niște mărturisiri
Urma unui om.
E frumos - cum un om lasă o urmă nu în piatră, ci într-un cuvânt aruncat cu afecțiune, un gest pe jumătate format, o faptă care se ondulează prin pielea timpului. În copilărie, știam că
Captivată de o veste.
Captivată de o veste, ca de o chemare dintr-un vis uitat, intru în peisajul care mă aștepta — cu frunza tremurândă, cu norul încordat, cu vântul ce-și scrie testamentul pe scoarță. Vestea
Când Poarta Cerului este Furată pe Patul de Moarte al Patriei.
Au furat nu doar strălucirea aurului, ci însăși lumina numelor noastre. Au furat nu doar corăbii și cereale, ci cântecul primelor strigăte ale copiilor noștri. Au furat poarta - cea care
Când se înalță rugăciuni
*Când spre cer se-nalță rugăciuni, cu glas de seară și dor de mâine, pământul își deschide palmele, așteptând binecuvântarea ca pe ploaie. Sub fruntea norilor, îngeri de sare scriu cuvinte
Ploaie pe Amintire, Pas spre Vis.
Sâmbătă, cu pași de foc și frunze Astăzi, astăzi trăiești. Îmi iau visul în mână și îl duc spre pictură, Pe covorul moale de frunze zbârlite, Unde mici capuri de ploaie îmi șoptesc ce a fost
Da — tovarășul tău ceresc.
În liniștea stelelor îmi fac casa, Unde tăcerea împăturește cosmosul în rimă. Privesc cum respirația ta devine rătăcirea unei comete Și leagănă vise care alunecă dincolo de orice
O cafea sinceră
Uneori, liniștea e cea mai bună conversație— nu pentru că nu avem ce spune, ci pentru că ne spunem totul în felul în care rămânem. Am învățat că nu râsul în poze mă face mai iubit, ci cine
De Ziua Internațională a Cafelei
Reuniune cu soarta în aburul cafelei În aburul dens, ca o mantie onirică, DolceGusto își revarsă misterul în abis. Ziua Cafelei – o sărbătoare tăcută, unde soarta se strecoară, cu pași
În Salonul de Sârmă Ghimpată
Intro: Un ritual poetic asupra paradoxului prezentului: unde palatul de nisip al viitorului este construit de cei aleși, în timp ce familia devine înțepătoare în exilul vântului
Evanghelia Mâinii.
În mână se odihnește un grăunte de lumină, o sămânță de cod, un legământ tăcut. Biohax șoptește: devino poarta, devino cheia, devino cel care deschide fără să întrebe. Un corp care își
Sonet: Conducătorul Tăcut.
Îmi păzesc pacea ca pe un pământ de arendă sacră, un teren nemarcat de hărți, dar ferm al meu - niciun intrus nu va încălca eliberarea ei tăcută și nici nu va revendica tăcerea unde stelele
Altitudini ale tăvilor.
Pasagerii evrei ai unui zbor Iberia Airlines de la Buenos Aires la Madrid au fost șocați să găsească mesaje scrise de mână pe pachetele lor cu mâncare kosher pe care scria „Palestina
Indiferenta.
Când răbdarea se frânge în tăceri, Și sufletul se-nchide-n amintiri, Nu mai rămân nici visuri, nici păreri, Doar umbre reci și gânduri în delir. Ce-a fost odată foc, acum e scrum, Iar dorul
Sonetul Sătulului de Soti
Un sot e ca o iarbă răsărită, Cu grijă semănată-n primăvară, Îl uzi cu vorbe dulci, cu zâmbet rară, Și speri că mintea lui va fi-nflorită. Dar vine vaca, urâtă și flămândă, Cu ochii goi și mersul
Regimentul Vântului.
Regimentul Vântului. * Mărșăluiesc prin frunze, steagurile tăcerii, În sunetul vântului care cheamă fără glas, Sub talpa piciorului meu, pădurile se sparg în frământare, Și timpul se îndoaie, ca
LA MULȚI ANI, LIMBA ROMÂNĂ!
La Marginea Limbii, La Marginea Țării. La mulți ani, grai de mamă, cu fir de busuioc și rană, moștenit din lut și sânge, din strigăt ce nu se frânge. Tu ne ești icoană vie, în valiză, în
Deziluzie pentru Băieții cu Cultură Strictă...
Cu un ton brut, ironic și ritualic, cu aceeași profunzime emoțională și filozofică: Plastic-Papa și irisul bolnav. În Anglia, Plastic-Papa, țara microstatelor deghizate în Marea Britanie, vând
La mulți ani, România!
La mulți ani, România! În zi de sărbătoare, România-și cântă, Cu inimi pline, mândri ne-nchinăm, La cei ce-au luptat, la cei ce-au visat, O țară mai bună, un viitor curat. Din diaspora, glasuri se
Curajul viselor
Nu lăsa frica să-ți umbrească zarea, Nici îndoiala să-ți înfrâneze pasul. În inima ta, găsește alinarea, Și urmează-ți visul, chiar de-i greu ceasul. Căci visele sunt stele-n noaptea vieții, Ce
Sonet despre suferință și atingere
Cine se ferește de suferință moare încet, Căci nimeni și nimic nu poate înlocui Atingerea care vindecă, care se poate reînnoi, Un suflet trist, pierdut în regretul său. În secretul nopții,
Vanitate
Într-o lume a fețelor duble, Într-o mare de minciuni Mă retrag în singurătate, Caut adevărul în mine însumi. Sunt alergic la ipocrizie Pentru mândrie și bârfă, Nu pot trăi în linie cu turma, Dar
Poftă de călătorie și călătorie
Poftă de călătorie și călătorie În inima tinereții, lăsați să se aprindă pofta de călătorie, Căci timpul, odată petrecut, își ia zborul. Banii se pot întoarce, în buzunare adânci, Dar momente
