Indiferenta.

Un text cu ton grav și limpede, care reușește să transforme indiferența într-o imagine vizuală puternică , zidul rece, ridicat din tăceri și lacrimi. Mi-a plăcut claritatea metaforelor și cum finalul condensează emoția într-un ,,nu-mi pasă” ce devine simbol al golului interior. Dacă nu vă supărați, o sugestie, poemul ar putea câștiga și mai multă intensitate dacă unele imagini s-ar individualiza mai puternic (de pildă, o metaforă neașteptată pentru «scrum» sau «dor»), pentru a evita impresia de repetiție. Totodată, titlul și prezentarea ar putea fi simplificate «Indiferența» e suficient de puternic ca să stea singur. În ansamblu, e o poezie care transmite clar și emoționant tema. Vă doresc mult succes în continuare!

Are cursivitate, iar ritmul este destul de bine păstrat. Doar în primul vers ar fi nevoie să fie înlocuit cuvântul „răbdarea“ pentru a îmbunătăți ritmul. Rimele nu sunt ieșite din comun. Încearcă să ai rime formate din părți de vorbire diferite. Îmi place însă cum realizezi un fel de asonanță între „amintiri“ și „delir“, poate și datorită ritmului. Aproape nici nu observ că nu e rimă acolo.

Ai de corectat:
— elimină virgula după primul vers, e înainte de „și“
— elimină virgula dintre subiectivă și regentă
„Ce-a fost odată foc, acum e scrum,“
— elimină cratima de după „rămâne“ din ultimul vers pentru a păstra ritmul
— pune semnul diacritic în titlu sau schimbă titlul. Ai putea folosi unul dintre versuri drept titlu.

Aștept să faci modificările. Cred că textul ar putea ieși din atelier, drept semn de încurajare. Și te invit să reiei interacțiunile pe site.