O cafea sinceră

Uneori, liniștea e cea mai bună conversație— nu pentru că nu avem ce spune, ci pentru că ne spunem totul în felul în care rămânem.

Am învățat că nu râsul în poze mă face mai iubit, ci cine rămâne când zâmbetul se frânge.

Prietenii adevărați nu te vând pentru o glorie de-o clipă, nu te cer pentru ce poți să le dai, ci pentru ce ești când nu mai ai nimic decât tăcerea și adevărul.

O cafea ieftină, pe o bancă simplă, în tihna unei după-amiezi devine altarul sincerității.

Acolo nu trebuie să impresionez, nu trebuie să aparțin. Sunt doar eu, cu gândurile mele, și cu cei care nu fug când devin greu de iubit.

Ei sunt oamenii mei. Ceilalți—doar zgomot.