Poezie
Când Poarta Cerului este Furată pe Patul de Moarte al Patriei.
Inspirată de Corneliu Vadim Tudor, exprimă un sentiment puternic de durere națională, indignare și un apel la trezire.
1 min lectură·
Mediu
Au furat nu doar strălucirea aurului, ci însăși lumina numelor noastre. Au furat nu doar corăbii și cereale, ci cântecul primelor strigăte ale copiilor noștri.
Au furat poarta - cea care se deschide spre memorie, spre har, spre eternitate. Și noi zăceam acolo, ca o țară în comă, cu inimile bătând puternic în poemul poporului.
Ne-au furat generalii, rugăciunile, versurile, spicele de grâu. Ne-au furat dreptul de a striga „nu” și au numit-o nebunie.
Dar din umbrele patului de moarte se ridică o voce, un foc, un ritm: Lumină! Lupta! Libertate! Nu tăcem. Nu am terminat.
Suntem cei care scriu cu sânge și vise, cei care ne amintim, cei care veghem, cei care deschidem noi porți - nu spre cer, ci spre trezire.
00167
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jeflea Norma,Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 5
- Actualizat
Cum sa citezi
Jeflea Norma,Diana. “Când Poarta Cerului este Furată pe Patul de Moarte al Patriei..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jeflea-norma-diana/poezie/14195391/cand-poarta-cerului-este-furata-pe-patul-de-moarte-al-patrieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.