Zece minute ca un ceas al sângelui

Zece minute — tic-tac-ul nu mai măsoară timpul, ci vieți stinse în camere întunecate. Ceasul sângelui bate, nu pe perete, ci în trupurile femeilor care nu mai apucă să respire. La fiecare zece minute, o limbă de foc se stinge, o voce se rupe, un nume devine cifră. Și totuși, ceasul merge înainte, ca un ritual al nepăsării, ca un mecanism orb care cere sânge în loc de secundar. Dar noi putem opri acest ceas, putem rescrie timpul, putem transforma zece minute în zece strigăte de libertate, zece legi aplicate, zece mâini întinse. Zece minute nu trebuie să fie moarte. Ele pot fi renaștere. Un ceas al sângelui poate deveni un ceas al vieții.