slavu diana

petrecută primăvară! pășeai peste punți, pârleazuri, pe poteci printre pridvoare, picotesc pisici perverse pe pervaze. păreai pașnică, peltică pietruită pantă plină până peste pod,

o vedenie ? paradoxal extrem de sclipitor luciul oglinzii mă întoarce-n mine și mă poartă lin ca visul las cortina pleoapelor să-mi odihnească gândul cu tine păstrând doar amintirea

visul: în cădere îmi rănește tâmpla unde arde urma sărutului din urmă nu-mi spune în glumă că sunt aceeași... țin pleoapele strâns depărtate, lacrimile zale-nlănțuite, toți genunchii cu o

bună dimineața să-mi spui chiar de-o fi seară! roșu paharul plin să imi oferi cu zâmbete de ceară și să-mi desprinzi iubirea de vei putea, cu dinții să țipe în noi copii ce-am fost, și ce

...pași grăbiți șuvițe ude frunze-mbrățișează strada, un strănut... ghiozdane saltă vesele pe trotuare, e septembrie din urmă o grăbește o surată ...mai rămâi, o rog cu

când a început sfârșitul nu stim niciunul dintre noi... și câte ploi au curs în mine câte stele au apus pentru noi! nu stiu cine sunt când sunt cu tine, nu știu cine ești în preajma

m-am prins în pânza de păianjen în dinți imi scrijelește zgura, ca o pânză mă-nvăluie ura și-mi caut sufletul amputat... pe asfaltul încins privită din afară sunt doar o carcasă, loc alb uitat

ai trecut pe aici amuzat curios cu un frison pe fruntea rebelă să vezi ce fel de iarbă a mai crescut peste noi sângerează călcâiul de-un colț atins cândva de tine... întorși pe dos, noi,

trandafirii galbeni cernuseră pe masă covor, doar frunza rămăsese vie și spinii... păstrez tot de la tine, clipa uitată, ghearele înfipte până în măduva sufletului, roată mi se-nvârt visele,

floare și spin... regret deja că împărțim aerul lichefiat, prea cald din odăiță de parcă n-ar fi fost destul, tăcerea înghite lacomă ultima bulă de oxigen ce obscen... te privesc plat,

ieri cu milă îmi spuneai cu privirea uscată, piezișă că țeși cu migală o galaxie de vise, probabil numai pentru noi azi îmi spui că nu mai sunt cea dintâi dar nici cea din urmă deși în

uneori mă gândesc cu fruntea ridată că oricât m-ai privi oricât m-ai atinge tu nu mă vezi tu nu mă ști toată îmi cunoști doar o felie de umbră doar sângele-mi ce umblă nestingherit prin

............ neînsemnat, iubit, căutat lăcrimat, ca pecete-sărut aruncat furat necesar scump cât iubirea AȘTEPTAT .......... cu aripă DE ÎNGER, ALINTAT dar de primăvară roș-alb.....

uitată ca necazul aproape prea târziu mi-ai bătut în geam udă, desfrunzită, dragă toamnă cu poale ruginii parfumată amar a tuberoză cu vânturi reci ca într-o buclă a timpului elegantă

la timp a venit ocolit, sincopat și verzui, mărginit - răspunsul tău ca o cupă de înghețată adusă prea târziu de un chelner cu strabism obosit l-ai stropit printre dinți ascunzând sub pleoape

iluzia verii ce-o port e gluma seacă englezească mă mir că pot glumi mă mir și port pe umeri o hlamidă caldă apă ce curge ca o amintire e ziua noastră în urmă un potop de frici mici