Silviu Somesanu

Privesc cu verdele ochilor depărtările ca o frunză soarele, de multe ori privesc în gol până se umple cu verde golul. Tu privești cu albastrul ochilor în zare până valurile mării devin

Între mine și tine ceva-i fabulos, un aer de iubire cu o fluturare de aripi, între noi doi idoli nu sunt doar fărâme de suflet și o lumină difuză cu raze-n nervuri ca pe merele coapte. În

Neînțelese dar știute demult i se plimbau prin gânduri până treceau dincolo de ele, îi violau întrega proprietate cu iubirile ascunse cu așteptările fără rezultat până se plictiseau și plecau

Nu mai știu geometria în care se aruncă plase, căutătorii de planete simt că există. Rigoarea unor determinări pe harta cerească se rupe de poftele întunericului. Ce-i contradictoriu naște tot

Când firul vieții se subțiază nu-l poți prelungi mult nici cu nod. Sufletul se împacă mereu cu sine pentru ce ai iubit cu toată inima, urmează de făcut pașii cei mici, alunecoși și grei pe

Fiecare moarte își are obârșia într-o naștere spunea o bunicuță răvășită cu ochii adânc înfipți în orbite. Draga mea, nu vreau să gândești la fel chiar dacă adevărul nu poate fi neglijat, se

Se face lumină-n suflet când mă cauți, ochii curioși te zăresc dintr-o dată, orice umbră se mișcă subțire din încheieturi când te apropii cu pasul de fulg. Cuvintele se repetă-n tăceri

Nu ți-am cerut să mă ierți femeie, în nicio împrejurare, ți-am cerut doar să înțelegi, să faci acel efort binevoitor, de inimă prin care să rămân mereu ceea ce sunt și nu o marionetă cu

Eu te-am găsit c-o aură tristă prințesă fără pretendenți, plecați din urbe, ochii mei s-au pierdut cu firea într-o privire ademenitoare, răcoroasă ca seara, plină de proaspete arome

Doamne iubito, cum îmi pun eu nădejdea în tine ca într-o nălucă spre care alerg cu brațele pline de grădini cu flori și tu fugi mai departe fără să te ating. Ochii mei văd ce nu se poate vedea,

Prin noaptea răcoroasă trece îngerul somnului, are arome de vis și lumină sub aripi, între clipe își grăbește zborul și nu întâlnește obstacole doar grija să nu-mi tulbure liniștea. El ocrotește

Noapte, în mine să-ți găsești întunericul cum descoperă iubita, lumina când stă-n genunchi cu privirea în sus și vede! Vede trupul meu în ochii ei bun de tortură și-și pregătește uneltele

Așteptam să mă nasc dintr-o dată într-o limbă vorbită de frunze departe de coastele flexibile ale mamei din care m-am desprins înainte de a păși peste alte lucruri pe care le învăț. Mușcam

Noaptea nu-și mai înțelege întunericul obișnuit și se plictisește de o apucă somnul, visele sunt inundate de lumină așa cum este inima femeii tinere, care privește dintr-un balcon, bărbații în

E un semn care vine dinlăuntrul meu ce-mi lasă o stare de așteptare mai lungă decât visul, mai scurtă ca teama pe care mi-o îndepărtează o veste ce mă rupe de durere, mă umple de bucurie. Să

După ce am băut aerul, a venit ploaia s-au rupt o parte dintre nori, după aceea am sărit mesele goale și s-au împovărat de bunătăți. Apoi am plătit datoriile zilei nu am primit nicio zi în

E neostoită întinderea pe care-o cutreier pașii mei sunt atât de mărunți, nu pot să-mi ajung din urmă gândul. Ai grije femeie să nu mă îndepărtez de tine ca o tăcere de sunetele viorii, s-ar

Se prefăcea că nu știe nimic vroia să pară în ochii lumii o inocentă și de fapt în patul ei se negocia prezentul unde totul căpăta o valoare de schimb care se aprecia la bursă. În fiecare

Scormonesc până-n adâncul unui poem de pe front pe care-l rosteau soldații înainte de moarte și nimeni nu-i asculta pământul era căzut în somn. În suflet viața se chinuia să reziste, lucrurile

Când am nume știu sigur că ai să mă recunoști, îl asociezi cu imaginea mea și cu tot ce ține de ce spun alții despre mine deși nu sunt decât un om printre alții atât de obișnuiți care îmbracă

E aspră nerăbdarea și zurlie, mă scald în ea ca într-o batjocură ruptă de real. La umbra nopților înrădăcinate iubirile se plâng de uitare și descompunere în pământul tămâiat de vise.

Sunt atât de singur că te pierzi în singurătatea mea fără haine și cu sufletul gol. Numai după ce ne cunoaștem bine și degetele tale simt carnea moale mă învelești cu trupul tău

Noaptea-i de veghe, o fură somnul, urmele dispar de pe fața zăpezii, tabloul e unul cu fluturi mari, argintii ce cad jucăuși prin aerul curgător și el ca apele nevăzute ale gândului spre

După încleștarea din care am scăpat meditez la ce urmează să se întâmple până la epuizarea tuturor consecințelor apoi aștept desfășurarea imprevizibilă a lucrurilor fără nicio temere cu toată