Poezie

Sub semnul fericirii

1 min lectură·16 ianuarie 2016

Mediu

E un semn care vine dinlăuntrul meu

ce-mi lasă o stare de așteptare

mai lungă decât visul, mai scurtă ca teama

pe care mi-o îndepărtează o veste

ce mă rupe de durere, mă umple de bucurie.

Să învăț mai repede ce se poate învăța,

să așez în cuvinte întreg înțelesul

tăios ca niște dălți de sticlă,

să-mi sculptez memoria, cum este modelat trupul

și ochii ce ne despart de întuneric.

Lasă-mă să cred că-n mine se naște

marele miracol al iubirii

chiar când fericirea pare o himeră,

ce vine ca un abur albastru

ce se înalță odată cu inima mea.

Mă bucur că exiști în acest orizont

spre care alerg odată cu vântul,

de nu m-au ajuns niciodată ploile,

în care chemările tale nu se mai aud.

O îmbrățișare lungă-i tot mai aproape

în visul acesta cu porțile albe,

în orizontul sub care vom fi împreună

mai mult decât un semn ori o așteptare.

001.628

Silviu Somesanu. “Sub semnul fericirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14086631/sub-semnul-fericirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.