sentient

În astă-seară nu-mi doream să mai răsară luna Prea tare mă durea nepăsarea ta În astă-noapte, așteptându-te în taină Auzit-am vântul - îngânându-te, cânta... În astă-seară nu-mi doream ca luna

dacă un zâmbet închide o rană, dacă privirea-ți ascunsă sub geană (îmi poate găsi sentimentul nespus) caută absolutul în ochii-mi apuși... dacă un tunet îți sperie noaptea dacă o șoaptă îți

Să-ți fie sufletul curat! Te rog... nu mă mai plânge... Iar zâmbetul tău minunat Durerea s-o alunge Să-ți fie gândul inocent! Inima mereu fie fragedă, Tu cată-n ceruri pururi semn - Iubirea

...imi aduc aminte, acum un an si ceva, cand am visat-o pe EA prima oara, era in dormitorul unei case mari, construita in stil vechi, cu tavan inalt, marmura pe jos, un semineu mare si iesire cu

Acum îmi ating visul, când s-a împlinit Ea e și mai frumoasă, eu și mai chinuit Atât de perfectă, atât de imaginară Și totuși acum e parcă și mai reală... Acum e momentul ce de-o viață-l

pe fața-mi înghețată o privire palidă pironită în orizontul departat și rece parcă te zăresc printre fulgii de zăpadă în pustietatea înghețată acolo unde norii-s grei și-mi pare că te

Un gând, o flacără... o lumânare un fel de alb o ezitare un fel de-a spune \"te iubesc\" \"dar nu mă pricep.. nu la cuvinte la fapte sau chiar la gândit nu pot să percep atat de multe aș

Naivă... Mă asculta cu interes Crezându-mă când îi spuneam \"Fată dragă, mereu voi fi cu tine\" Dar eu, eu o mințeam. Naivă... Credea că viața e frumoasă Iar eu îi spuneam cât de grozav E

Am încercat să uit Că totu-i în zadar Găsesc epitete în clipele goale trecând spre-un veșnic mai amar Am încercat să uit Că totul a fost spus Vorbesc deja în rime șterse, incolore Care nu-ți

O viață răsare, un coșmar prelungit De viață ce moare un vis nedorit În zorile albe, cu șoapta din vis Din moarte în viață, dar de nedescris Și sfintele stele din noaptea-nsetată Pe bolta

atârnă clipita de-un gând nerostit când pe-un trup prăbușit se-așterne iubirea în noroi. Parcă iarna trecută era mai blândă Cu noi; Se-așterne iubirea iar cerul e roșu și noaptea e

simțiri captive înlănțuite în șir mai crezi în divin?

În mod normal dintr-o suflare s-ar aprinde al meu glas Dar acum -ce întâmplare- iarăși sufletul mi-a ars N-am rămas decât cu gânduri negrăite, fără rost Nu am glas scriu numai

fantomatic treceau tramvaie goale... goale... întreaga noapte apăsătoare doare... doare... liniștea ce ma-nconjoară moale... moale... cromatic, tăcerea șoptitoare moare... moare... în

astăzi sunt un fel de alb sau poate accentul grav pe-un tempo lent de cântec șoptit mă poticnesc în tine privesc lumea prin sfere de cristal, contemplând... al sufletului dar sunt un

\"Ce mic părea ceasul\" vorbeam cu naturalețea unui om ce s-ar fi simțit bine; visam, ajungând la concluzia că exist într-un vis fără limite, fără culori și fără subiect.. doar vis în care

Veșnică amintire Celor ce-au fost și s-au dus Șoapte, vise, pomenire Soarelui de mult apus Au iubit, o veșnicie Astăzi ei nici nu mai sunt Singur eu, melancolie Îi pomenesc, rând pe

Iar mă trecea timpul Cu anii săi grei Ea nu-mi vede chipul Dar știe că-s al ei -Ei? Simti tu amarul? Mă-ntreabam acum Da, îmî răspuse ceasul Pierzându-se-n fum Rătăcind în pustiu Mereu

Mă-ntreb de ce m-ai luat de mână... Când noaptea ne era cuvânt Iubirea noastră doar un gând De ce m-ai luat de mână? Când eu credeam că totul a trecut Dar tu simțeai... iar eu speram Iar noi

Mergeam, noaptea.. Bucurestiul are culori ciudate cand e luminat doar de corpurile oamenilor... Si am crezut o data ca nu mai sunt altii ca mine, care sa mearga noaptea nicaieri gandindu-se la nimic.

M-am intrebat din nou ce caut. Mergeam tacut prin roua care se depusese in putinele ore le la lasarea intunericului. Plouase mai devreme.. nu putea sa fie atata roua. Mai ales aici, in Bucuresti...

Era o noapte fara de luna, fara de inceput si fara de sfarsit. Timpul se pierduse o data cu razele soarelui care brazdasera cerul acum o eternitate, iar eu umblam prin orasul uitat undeva, la

A, priveste.. iarasi s-au deschis cerurile. Si se vede inauntru.. Ma ridic. Aveam in fata mea ceea ce puteam numi \"lumea\". Eram doar noi doi.. oamenii stateau ascunsi, speriati de singuratate.