sentient

Intunericul se contopea cu lumina... iar din ei se nastea noaptea. Noatea in oras e urata -- arde. Noapte era cand am plecat de acolo, cu gandul si sufletul la ea. Ma parasise din nou, maine aveam sa

În mod normal dintr-o suflare s-ar aprinde al meu glas Dar acum -ce întâmplare- iarăși sufletul mi-a ars N-am rămas decât cu gânduri negrăite, fără rost Nu am glas scriu numai

Trupul dorment, mai greu ca oricând Mintea alcoolizată nu naște nici un gând În dulce liniște adânca de mormânt Respirații firave cu zgomot grav, adânc De-afara se aude, și mai tare,

Te iubesc, noapte adâncă, Cu al tau întuneric mut Te iubesc, inima-i frântă După moartea cea de lut Te iubesc, moartea suspină Și se sperie de noi Te iubesc, inima plină Și vom fi mereu în

Unde greșesc? Cand palma mi-o strâng Vă rog daț-mi vise Încet să le îngân Unde nu-i bine De ce, și de când Ea mă privește Iar eu nu mai sunt Unde e clipa Ce-n zbor a trecut Unde-s

Acum îmi ating visul, când s-a împlinit Ea e și mai frumoasă, eu și mai chinuit Atât de perfectă, atât de imaginară Și totuși acum e parcă și mai reală... Acum e momentul ce de-o viață-l

Mă-ntreb de ce m-ai luat de mână... Când noaptea ne era cuvânt Iubirea noastră doar un gând De ce m-ai luat de mână? Când eu credeam că totul a trecut Dar tu simțeai... iar eu speram Iar noi

Când gândul apare... iar eu, ascultându-l, tresar; Mă mir, izbit de speranțe când sufletul, atârnând de aripi, în suspensie momentană traduce sentimente în gânduri neînțelese. Când mintea

Voi scrie aici. Și tu vei citi, copil nenăscut, inocent! Și scriu. Și citești. Peste ani, chiar zeci, când vei avea poate vârsta mea de acum, copil al meu. Primele mele gânduri Când le vei

de când aștept să te sărut cu gândul numai, fără trup simțind neconceputul în împlinirea unui vis de când aștept să te sărut cu sufletul doar, fără gând rupându-mi absolutul dintr-o bucată

se zbate.... se-ascunde în dragostea mea tăcere adânc nerostită când șoapte de-amor către inima ta se pierd între noi, pironite și sare, și mușcă, și vrea să mai stea și astfel plăcerea o

Era intuneric.. Nu numai cand am intrat in casa. Si imi era frica sa aprind lumina. Ma temeam ca m-as putea vedea in oglinda.. si as putea vedea ce am devenit. Mi-a ajuns cat m-am ferit in lift ca sa

A, priveste.. iarasi s-au deschis cerurile. Si se vede inauntru.. Ma ridic. Aveam in fata mea ceea ce puteam numi \"lumea\". Eram doar noi doi.. oamenii stateau ascunsi, speriati de singuratate.

Era o noapte fara de luna, fara de inceput si fara de sfarsit. Timpul se pierduse o data cu razele soarelui care brazdasera cerul acum o eternitate, iar eu umblam prin orasul uitat undeva, la

M-am intrebat din nou ce caut. Mergeam tacut prin roua care se depusese in putinele ore le la lasarea intunericului. Plouase mai devreme.. nu putea sa fie atata roua. Mai ales aici, in Bucuresti...

Mergeam, noaptea.. Bucurestiul are culori ciudate cand e luminat doar de corpurile oamenilor... Si am crezut o data ca nu mai sunt altii ca mine, care sa mearga noaptea nicaieri gandindu-se la nimic.

Azi-dimineață... nu, aseară.... sau cândva, între timp, în noaptea despre care vreau să uit tot, s-a decis viitorul al meu, al ei sau al tuturor acum,

Cu moartea in fata, m-am nascut trist. Si in aer domnea nesiguranta clipei, radiatia nucleara, si nestiinta viitorului, toate intr-o lume gri si periculoasa, un pericol omniprezent, un pericol

Se pare că simt, până la urmă... Cu zborul în gând, se pare că simt Acum te mint, cu cerul in mână Cand vântul îl prind, acum iar te mint Iubesc să te vad în stare de veghe Privind în gol,

Un gând, o flacără... o lumânare un fel de alb o ezitare un fel de-a spune \"te iubesc\" \"dar nu mă pricep.. nu la cuvinte la fapte sau chiar la gândit nu pot să percep atat de multe aș

e, totuși e ceva la mijloc putred. poate -- îmi caut copilăria pe google ascult casete prăfuite eu, nu, am șters din tinerețe! amintindu-mi cu dispreț și invidie amintindu-mi... sau în

...și vor mai fi mulți alții \"cat o iubesc\", vru să gândească el nu izbuti, de data asta nu conștientiza la fel și vor fi multe alte în care va voi să creadă și multe nopti la

Nu cred că te mai pot Þi-am zidit aripi Le-am botezat cu iubiri Þi-am ridicat ceruri Stropindu-te cu stele Nu cred că te mai pot Arzând altarurile închinate Zeiței iubirii, și ție Am zâmbit