Poezie
A fi
1 min lectură·
Mediu
Te iubesc, noapte adâncă,
Cu al tau întuneric mut
Te iubesc, inima-i frântă
După moartea cea de lut
Te iubesc, moartea suspină
Și se sperie de noi
Te iubesc, inima plină
Și vom fi mereu în doi
Nu ți-e viața de ajuns?
Mă-ntrebă aseară vantul
Și ți-e părul mai cărunt
Te-ngrozește înca gândul..
Te iubesc, moarte deplină
Tu mi-ai dat din nou un rost
Te iubesc, viața declină
Și mereu eu voi fi fost.
023818
0
Oricum...vreau sa spun doar ca imi place foarte mul textul tau...in special \"moartea cea de lut\".Sa inteleg din a
cest vers ca, in viziunea ta, moartea nu e sfarsitul?(Mentalitate pe care am intalnit-o si la alte persoane si al carei adept sunt...)
P.S:Toti traim...atat cat scriem.