Notopic

Nu se-ntoarce toamna odată… Să mă cheme, să te cheme-napoi. Eu plecat undeva, tu plecată… Căutăm fiecare un "noi". Nici a august măcar nu miroase… De septembrie nici nu mai

I. N-am sa ma scuz ca fac cate-o greseala Ca port sub gene nori si-n suflet crin Sa-si ceara scuze cei care parvin Si osandesc razand bolnava noastra tara II. N-am sa ma scuz ca-s

Cat as vrea sa fiu iarasi copil Sa fie toate cum le stiu.. Sa fie muzica ce-a fost Si toate iar sa aibe rost.. Iar grijile sa nu-si mai afle loc... Tineri sa fie ai mei parinti Si ochii mei,

Sa scriem deci poemul-conditie umana, Citatie adusa greselilor din om Cand Iuda si Isus beau din aceeasi cana Ramane lumea goala, e moartea un simptom. Priviti in jurul vostru contemporanii

Inca-i prea multa lumina Iar zarile-s mult prea albastre, Inca-mi mai aflu o vina... In ninsori, in culori si-n contraste. Si inca mai ninge prin lume Si inca mai sunt dimineti... Tu,

Lui Paunescu zic sa ii mai dam o sansa, Cenaclul sa-l intoarca zambind inflacarat... Lui Paunescu zic sa ii mai dam o pana, Sa-si scrie-mbatranirea, de nu… ar fi pacat. Nu mai e vreme azi sa

Sta noaptea pregatita sa ucida Si n-a ramas in lume nici o floare, Eu-fluture iesit dintr-o omida... Mult prea tarziu pentru a-nvata sa zboare. Polenul de pe aripi mi-a cazut Si orice vis s-a

Iona e tacut, in alta lume, Cu totii ii vorbesc…el insa tace, Nu are scena ca sa se mai joace... Doar noua zile pentru a apune. Iona zace-n pat privind inspre tavan, Cu aripile smulse viseaza

Sa te intorci Bacovia-napoi In lumea noastra sumbra si ingusta… Decembre tace rece intre noi Si ne simtim captivi intr-o Lacustra. Sa te intorci la noi Maestre Preda Caci fara tine lumea-si

Eu-vesnic mesager al mortii Nu ma-ntrebati “de ce?” sau “pana cand?” Caci nu sunt nici motive, nici proportii E numai soarta… muritori de rand. Nu-I inca data pentru mine-o lege Eu-vesnic

Haide, Domnita, reneaga-ti amarul... Uita trecutul, uita de tot, Pastreaza in suflet si-n ochi numai harul, Scrisori de amor prinde-n paru-ti de foc. E iar dimineata cu flori de zapada Smulse

Din cand in cand visez ca pot sa zbor, Din cand in cand ma simt ajuns acasa, Din cand in cand trec orele usor... Din cand in cand doar linistea m-apasa. Sunt calator...pierdut pe-un drum

Scutura toamna ultimul zambet Iar ochii se umplu de nori, Cerul albastru s-ascunde la fata Si doar visul mai prinde culori. Soarele cade smulgand amintiri... De zmeie si campuri cu

Cand cad cortine peste oameni, Cand toti sufleorii-au adormit, Actorule, sa spui o gluma... Cu glasul tau trist si slabit. Si de-o fi lumea prea albastra, De n-o putea sa

Pe cand ne fugeau cocorii… Catre zari mai insorite, Langa noi se nasteau norii, Din dorinte ne-mplinite. -Ne-a trecut, spuneai tu, anul… Far’ a fi macar prea bun, Eu, tacut, dadeam cu

Daca eu, tacuta umbra… Far’ a vrea te-oi necaji Sa nu plangi…sa nu stai trista, Inca te voi mai iubi. De-oi vedea cum noaptea alba Peste noi sta a se asterne… Smulge-o stea si fa o

Mama, unde-s muntii? Unde-s zarile senine? Mama, unde-i ploaia... Si urarile de bine? Pentru cine se mai moare? Pentru ce arme au nascut? Cine trage mama-n soare? Mama...unde ne-am

Smerita ea capul isi pleaca Si ochii cernuti sunt de lacrimi, Umbra si golul in par i se joaca Iar cerul ii ploua cu patimi. Pe pat ea tacuta s-aseaza Si plange in tihna-i amara, Cu lacrimi

Azi nu am lumina, Nici contur si nici umbra... Azi nu rade, nici plange Fiinta mea sumbra. Azi nu ma ridic, nici nu cad, Nici nu strig... Azi nu am caldura Nici tremur de frig. Azi nu am

In palatul de aur… peste treptele reci Inchisa in sine… in turn sta domnita Astazi e ziua ei, zi de an doua zeci, De frig sufla-n palme si-si pune dorinta. Pe patul de fildes tacuta se

In gandul meu se-ntampla mult prea multe: Se sting lumini…se-nchid usi si ferestre, Isi plang destinul fete ramase fara zestre Si mor batrani ce poarta-n par zapezi trecute. Din trupul meu se

M-am trezit dimineata cu buzele arse de soare, Imi umblase somnul cu capul dezgolit... Purtase-n par intreaga sa uitare, Probabil d-asta numai eu l-am simtit. Mi-am baut seva si apa de

Am sa astept sa moara iarna Ce ninge-n miezul lumii noastre Si-o sa desleg in versuri taina Prinsa-n privirile-ti albastre… O sa golesc tacut pocalul Plin cu otrava celor sfinte Si-o sa te las

Mama n-am sa pot sa mai respir, Azi nu vreau decat sa ma mai simt copil... Stiu ca n-am sa pot sa-mi port pe aripi zborul, Mama astazi vad cum creste-n mine golul. Mama vreau sa-nvat sa mai