Poezie
Eu-fluture
1 min lectură·
Mediu
Sta noaptea pregatita sa ucida
Si n-a ramas in lume nici o floare,
Eu-fluture iesit dintr-o omida...
Mult prea tarziu pentru a-nvata sa zboare.
Polenul de pe aripi mi-a cazut
Si orice vis s-a sters din contul mintii,
Eu-fluture sperand tacut...
Sa scap din veacul ce-l conduc parintii.
Mi-ati spus de-atatea ori ca n-am habar,
Ca-s fluture pe cand voi-oameni vii,
Aleg sa va raspund sumar:
-Sunt fluture, ma nasc si mor…o zi.
E zborul ne-mplinit si mut,
Mi-s aripile smulse chiar cu dintii,
Eu-fluture visand pierdut...
Sa fug din veacul ce-l conduc parintii.
003036
0