Poezie
Domnita III
...o ultima zi
1 min lectură·
Mediu
Haide, Domnita, reneaga-ti amarul...
Uita trecutul, uita de tot,
Pastreaza in suflet si-n ochi numai harul,
Scrisori de amor prinde-n paru-ti de foc.
E iar dimineata cu flori de zapada
Smulse din vis si prinse-n feresti,
Nu lasa Domnita lacrimi sa cada...
Si ceata si vantul sunt lucruri firesti.
Azi vin trubadurii pragul sa-ti treaca,
Au suflete stinse si ochii li-s grei...
Tu lasa-i Domnita un ceas sa petreaca,
Ofera-le ceaiuri si hrana de zei.
Si-apoi, la plecare, mai roaga-i sa cante
Un cantec de soare...un mugur de fluier...
Caci ei trubadurii au suflete frante
De frigul de-afara, de-al iernii greu suier.
Si iarasi e seara...si iarasi apune
Un soare ascuns sub nori plumburii,
Tu lasa Domnita mainile-ti bune
La piept sa-ti adoarma...a fost ultima zi.
002.917
0