Jurnale

nu știu daca mi-e dor de ea (de poezie, bine-înțeles) dar nu mai pot să-i scriu nu știu cine, ce, unde, și cum dar nu mai pot. s-a terminat; am încheiat un ultim contract mi-am vândut

Ssentient

0

2

Până acum tot ce-a fost era simplu eram simplu simplu de tot Până acum, tot ai fost era simplu erai simplă simplă de tot Până acum, niciodată Până iarăși vom fi niciodată, e

Ssentient

0

1

Intunericul se contopea cu lumina... iar din ei se nastea noaptea. Noatea in oras e urata -- arde. Noapte era cand am plecat de acolo, cu gandul si sufletul la ea. Ma parasise din nou, maine aveam sa

Ssentient

0

0

Cum trec zilele... nici nu le mai simt. Parca sunt secunde... asa si anii. Ma uitam peste niste poze mai vechi, cat m-am schimbat, cat s-a schimbat totul in jurul meu.. dar ochii mei au ramas la fel.

Ssentient

0

0

Cu moartea in fata, m-am nascut trist. Si in aer domnea nesiguranta clipei, radiatia nucleara, si nestiinta viitorului, toate intr-o lume gri si periculoasa, un pericol omniprezent, un pericol

Ssentient

0

0

pe fața-mi înghețată o privire palidă pironită în orizontul departat și rece parcă te zăresc printre fulgii de zăpadă în pustietatea înghețată acolo unde norii-s grei și-mi pare că te

Ssentient

0

0

Un gând, o flacără... o lumânare un fel de alb o ezitare un fel de-a spune \"te iubesc\" \"dar nu mă pricep.. nu la cuvinte la fapte sau chiar la gândit nu pot să percep atat de multe aș

Ssentient

0

0

\"Ce mic părea ceasul\" vorbeam cu naturalețea unui om ce s-ar fi simțit bine; visam, ajungând la concluzia că exist într-un vis fără limite, fără culori și fără subiect.. doar vis în care

Ssentient

0

0

Mergeam, noaptea.. Bucurestiul are culori ciudate cand e luminat doar de corpurile oamenilor... Si am crezut o data ca nu mai sunt altii ca mine, care sa mearga noaptea nicaieri gandindu-se la nimic.

Ssentient

0

0

M-am intrebat din nou ce caut. Mergeam tacut prin roua care se depusese in putinele ore le la lasarea intunericului. Plouase mai devreme.. nu putea sa fie atata roua. Mai ales aici, in Bucuresti...

Ssentient

0

0

Era o noapte fara de luna, fara de inceput si fara de sfarsit. Timpul se pierduse o data cu razele soarelui care brazdasera cerul acum o eternitate, iar eu umblam prin orasul uitat undeva, la

Ssentient

0

0

A, priveste.. iarasi s-au deschis cerurile. Si se vede inauntru.. Ma ridic. Aveam in fata mea ceea ce puteam numi \"lumea\". Eram doar noi doi.. oamenii stateau ascunsi, speriati de singuratate.

Ssentient

0

0

Era intuneric.. Nu numai cand am intrat in casa. Si imi era frica sa aprind lumina. Ma temeam ca m-as putea vedea in oglinda.. si as putea vedea ce am devenit. Mi-a ajuns cat m-am ferit in lift ca sa

Ssentient

0

0