alene

Imi place cum scrii, ideea in sine a poeziei imi place dar eu zic ca ai putea relua textul.Induce dupa parerea mea un pic in eroare in ciuda faptului ca in unele locuri rima pare fortata si versul prea lung ca de exemplu:

\"*/Când te gândeam, dansându-te din gene
*/Ascunsă prin ungherele inimii mele\"

E un pic cam lung, se pierde putin din forta si din intensitate.Si mai cred ca ai putea rescrie poemul fara repetarea lui \"in asta-seara\", numai asa ca idee sa vezi cum arata si cum suna.As spune ca sunt ganduri mult prea directe in multe secvente, dar poate pe viitor vor aparea metafore cu un lirism mai puternic si mai pline de simbol.Sunt multi poeti care au scris despre acest gen de tema, nu ca nu s-ar mai putea scrie, dar cam trebuie schimbat limbajul.Pe vremea lui Eminescu de exemplu, unele metafore folosite de tine acum, ar fi fost bune, dar foarte foarte multi deja l-au folosit si sunt cunoscute bine, cum ar fi \"ungherele inimii mele\".

te mai citesc

Multumesc de vizita, am sa incerc sa-l schimb putin, intr-adevar... poate iese ceva mai bun. Eu am ramas, dpdv al ceea ce scriu, oarecum, pe la stagiul \'Eminescu\'... poate, totusi, ar trebui sa mai evoluez... de fapt nu, nu sa evoluez, ci sa ma individualizez.