Sandrina-Ramona Ilie

nu știu dacă a fost o întâmplare sau așa a trebuit să fie în ziua aceea munții s-au deschis în două, soarele a răsărit direct din ochii tăi și, așa te-am cunoscut într-o zi oarecare aici, pe

ziua aceasta s-a arătat de la început a răsări altfel între tâmplele mele. la orizont, soarele era sângeriu. sângeriu se simțea și în mine. din cer curgeau rugăciuni, senin nu era. doar nori și

întotdeauna cartea stătea pe noptieră era ceva proaspăt între coperțile ei miresme de cer senin răzbăteau asemeni unor cocori întinzându-și aripile peste tot tavanul ochilor mei de copil ochilor

m-am săturat, să știi m-am săturat să las cerul să măture pământul cu mine, iar din păr să-mi cadă toate florile să ajung cu mâinile până în fundul izvoarelor să am palmele uscate degetele

nopțile aveau forma brațelor tale, mă țineau lângă piept și mă legănau încet luna mă privea prin ochii tăi intrând adânc în ai mei și încălzindu-i stelele îmi zâmbeau, iar șoaptele din gând îmi

ați intrat în mine ca și cum eu nu aș fi fost acolo nu trebuia să bateți la ușa unei case părăsite v-ați băgat sub pielea și carnea mea fără să știți cum dor locurile goale unde cresc mușuroaie

Volumul de debut, \"Farul de la capătul tuturor lumilor mele\" a apărut la Editua Etnous, Brașov, iar lansarea a avut loc la Biblioteca Municipală din Adjud, Vrancea. La lansare au fost

Fulguleț era mezinul mamei Zăpadă. Bineînțeles că era cel mai năzdrăvan și cel mai curios, dar și cel mai alintat dintre toți fulguleții. - Mamă? Și eu va trebui să ies din castelul nostru de gheață

nu mă mai striga așa, ca și cum mi te-ai plimba pe șira spinării strigă-mă ca pe o femeie de azi spune-mi \"Scarlet\" am să te învăț să mă iubești și-ai să mă iubești chiar dacă am să

cu mult timp în urmă, când încă mai alergai desculț ai văzut la televizor o imagine ceva anume te-a făcut să te oprești la ea poate buzele, poate umerii albi și sidefați, poate ochii

într-o zi oarecare, nici prea departe, dar nici prea timpurie, mi-a venit dor greu să frământ un bărbat... (zis și făcut!) am luat o bucată de carne din mine, cea mai vie și mai

ninge frumos între noi din ochi de povești fără de sfârșit în mine tocmai s-a trezit o sanie albastră uitată undeva într-un colț de gând alunecând prin iriși căprui, mă fulguie făcând piruete pe