Poezie

rană

1 min lectură·23 martie 2011

Mediu

în fiecare seară adorm într-o rană

nu, n-are rost să-mi spuneți

fel de fel și-au bătut și alții gura de pomană

nu trece

nu are cum

e rană deschisă, iar eu mă răsucesc mereu în ea

mai mult

întunericul se scurge precum o cerneală

prin fereastră

să nu aud urletele nopții mă înfășor și mai adânc în rana mea

uneori când doare prea tare

mușc din ea aproape cu ciudă și-mi repet ce-mi spunea cineva:

\"Ramonă să fugi de iubire ca de dracu!\"

n-ai ascultat!!! - îmi tot spun și-mi tot spun!

l-ai lăsat să-ți escaladeze șira spinării

vertebră cu vertebră

până ți-a ajuns în gât

când a plecat s-a auzit doar un trosnet de frunte

sau de genunchi

sau Dumnezeu mai știe de ce ... se poate frânge sufletul!?

iar asta, pentru că n-ai vrut tu să stai acolo pe soclul ăla nenorocit

să te picteze în toate luminile și umbrele,

numai după cum se învârtea soarele lui de bărbat!

002.475

Sandrina-Ramona Ilie. “rană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sandrina-ramona-ilie/poezie/13975521/rana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.