Texte în proză

Toate iernile noastre au fost magice. Chiar şi cea în care tu ai rămas fără serviciu şi am fost în chirie, noi două, un căţel şi o pisică. Apoi, când pisica a devenit mamă, au fost cinci pisici.

SISandrina-Ramona Ilie

0

3

E o liniște ciudată, nu, nu e apăsătoare, e caldă, iar mamei îi priesc minutele de tăcere. E mai mult o singuratecă. Sau, deoarece mereu a iubit să fie în preajma mea, poate e mai bine să spun că

SISandrina-Ramona Ilie

0

2

Într-un loc unde pentru unii ar fi pustietate, o casă. O casă albă de lemn. O terasă din podele obișnuite să scârțâie sub fiecare pas. Un balansoar scorojit de timp și ros de carii. Un cer albastru,

SISandrina-Ramona Ilie

0

0

Afară începuse să ningă, iar ea privea pe fereastră așteptând. În sufletul ei, de câteva ierni, cădeau fulgi frumoși și liniștiți. Zâmbi. De dimineață se învârtea prin casă fără veun motiv anume,

SISandrina-Ramona Ilie

0

0

noaptea asta e altfel. tăcută. plânsă. se agață cu amândouă infiniturile de tâmplele mele și cade în gol... în urma ei o lacrimă ca o dâră argintie. numai bună de rană adâncă pe

SISandrina-Ramona Ilie

0

1

- Ia să vază bunicul cât a mai crescut puiul de om! Și puiul de om, desculț cu tălpile negre de praf, cu părul ciufulit și fața strălucitoare râdea cu gura până la urechi în timp ce se rezema

SISandrina-Ramona Ilie

0

0

\"singură pe lume m-ai lăsat bădie singură acuma eu mi-s numai mie nici o vatră caldă, nici o voce-n casă vino de mă ia și mă du acasă...\" Peste poalele Râmețului...clopotele își sparg

SISandrina-Ramona Ilie

0

1

Alți pași. O viață îmbinată în altă viață. Ajungem uneori să stăm la coadă în propria viață. Privim din afară cum alții râd. Oameni se învălmășesc în noi furându-ne până și dreptul de a fi noi

SISandrina-Ramona Ilie

0

2

Un oraș nou. Pustiu. În jurul meu străzile pavate cu dale nu aveau nume. Nici eu nu aveam nume în orașul în care peste copaci se împrăștiase o pânză de paianjen groasă. M-am cutremurat, dar apoi m-am

SISandrina-Ramona Ilie

0

6