Poezie

semne de cale

1 min lectură·25 decembrie 2009

Mediu

ninge frumos între noi

din ochi de povești fără de sfârșit

în mine tocmai s-a trezit o sanie albastră uitată

undeva într-un colț de gând

alunecând prin iriși căprui, mă fulguie făcând piruete

pe colț de privire aruncată departe, departe

unde doar inorogii nechează iubire,

iar ecoul șoaptelor tale mă acoperă ca o avalanșă de dragoste

ca și un ultim vis păstrat între pleoape o ultimă poțiune rară

s-a așezat cuminte lângă genunchii mei

depănându-mi de tine câte-n cer și câte-n suflet,

iar eu, am apucat-o încet cu vârful degetelor,

să nu-i rănesc firul de tors din foc nestins

și scoțându-mi din inimă o pasăre de zăpadă cu aripi deschise

i-am spus să zboare pâna la tine

în lumea vrăjitorilor frumoși unde iarna e dans de fluturi albi

printre flori de zăpadă

în drum spre tine am găsit miezuri de suflet semne de cale

nestinse pașilor mei pierduți mie

i-am cules pe buze, pe ochi, pe obraji, pe frunte, pe palme

să te redau ție când ai să te culegi dăruindu-mă

într-o îmbrățișare peste care cerul plânge cu un ochi și râde cu altul,

iar noi ne iubim în nămeți calzi

001.945

Sandrina-Ramona Ilie. “semne de cale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sandrina-ramona-ilie/poezie/13920803/semne-de-cale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.