Poezie

Verde Împărat

2 min lectură·11 ianuarie 2010

Mediu

într-o zi oarecare,

nici prea departe, dar nici prea timpurie,

mi-a venit dor greu să frământ

un bărbat...

(zis și făcut!)

am luat o bucată de carne din mine,

cea mai vie și mai dureroasă,

am udat-o cu lacrimi de așteptare

și am început să frământ

gândindu-mă la toată viața mea

ca la un sfârșit - Acum și Aici!

și, cum frământam eu așa

murmurând lumi de iubire nemaivăzute,

de sub coasta mea stângă

a început să se audă o bătaie

apoi, să se simtă o lovitură

și încă una

precum chinurile facerii

și m-am apucat să te nasc din inima mea,

iar tu te-ai lăsat născut

un bărbat frumos cum altul nu,

iubind o femeie neiubită vreodată de buze credincioase,

uitată într-un colț de viață

de toți cei care i-au trecut vreodată pragul!

(am fost biserică de nisip celor care se închinau spre temple )

și-mi crești în fiecare zi, precum alții în trei

și-mi ești zmeu și Făt Frumos,

apă vie și apă moartă,

basm și viață,

cuvânt și tăcere,

iar din noi,

într-o zi va ieși un porumbel

care ne va zbura departe, departe,

peste mări și țări

în lumea unui copil cu ochi senini

sau a unui altfel de

Verde Împărat!

(ș-am încălecat pe-o șa și vi-am spus povestea mea)

001.917

Sandrina-Ramona Ilie. “Verde Împărat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sandrina-ramona-ilie/poezie/13923243/verde-imparat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.