Sandrina-Ramona Ilie

împletește-mă cu mătasea de la capătul fiecărei mângâieri între noi doi tăcerea țese stele... vreau să mă înnod după fiecare deget al tău cu buzele, să-ți sărut cu trupul meu dezgolit palma

mijește în tine o primăvară caldă din strălucirea ochilor îți cresc magnolii, din buze ți-a răsărit floarea de lotus, din zâmbet ți-au răsărit ghiocei sărutați de rouă, din vocea ta s-au

naște-mă... naște-mă imposibil, frumos... îngenuncheată la marginea sufletului tău naște-mă astăzi! înainte să uiți să mă simți mâine...mi-e teamă să nu fie prea târziu și inima să îți

mă simt asemeni unui pescăruș fără aripi... plonjez cu ochii închiși către mare și... nu o văd! simt doar cum briza îmi uscă lacrimile, iar valurile îmi cântă simfonii în bătaia

eu stau la un capăt de clipă, iar tu la celălat capăt adormit în brațele mele cu brațele mele te învălui asemeni unei iedere ce-mi înconjoară de jur împrejur sufletul, tâmplele albe și tinere

am să urc treapta ce stă suspendată deasupra frunții tale încărunțită de viață și am să îți sărut norii cu fiecare mângâiere ce mi-a fost furată de timp... am să închid o vreme ochii